Nenumăratele complicaţii ale obezităţii la copii

1 79697 original jpg jpeg

Obişnuinţele pe termen lung ale copilului au un cuvânt greu de spus când vine vorba de kilogramele în exces. Dieta hipercalorică, alimentele lipsite de nutrienţi, băuturile nesănătoase dar gustoase, preocupările sedentare cum sunt privitul la televizor sau statul îndelung la calculator, unele medicamente ca şi lipsa somnului sunt tot atâtea cauze care duc la acumularea kilogramelor.

Numărul copiilor obezi sau cu greutate peste limită a crescut, la nivel global, de la 32 de milioane, în 1990, la 41 de milioane în 2016, anunţă OMS, care avertizează că aceste cifre ameninţă să crească în următorii ani la 70 de milioane. Obezitatea infantilă e asociată cu multiple probleme de sănătate, printre care bolile cardiovasculare, rezistenţa la insulină (ce poate duce, în timp, la diabet), disfuncţii ale aparatului muscular şi osos, osteoartrita, unele tipuri de cancer, dizabilităţi sociale şi psihosociale. La copii, tensiunea arterială şi riscul de hipertensiune sunt proporţionale cu gradul de adipozitate. Studiile au relevat fără urmă de îndoială că tensiunea crescută afectează organele interne. Deşi sindromul metabolic e adesea asociat cu vârsta adultă, acesta e din ce în ce mai frecvent identificat şi la copiii obezi. Hipertensiunea şi nivelul crescut al colesterolului sunt factori de risc pentru dezvoltarea bolilor cardiovasculare. În plus, ultimele studii clinice au evidenţiat că, la copiii obezi, tensiunea arterială e mai mare noaptea, decât ar fi normal. Acest lucru poate să ducă, în timp, la rigiditate arterială.

Rezistenţa la insulină

Deşi, până nu demult, intoleranţa la glucoză şi rezistenţa la insulină erau considerate o problemă a vârstei adulte, acum sunt întâlnite frecvent şi la copiii şi adolescenţii obezi. Aceste disfuncţii duc la o creştere semnificativă a tensiunii arteriale şi la dezvoltarea diabetului de tip 2. Diabetul de tip 2 e indus de scăderea rezistenţei la insulină, ceea ce duce la o creştere a producţiei de insulină. Acest dezechilibru e cauza pentru o predispoziţie către mai multe tulburări metabolice, cum sunt ateroscleroza, obezitatea progresivă, acanthosis nigricans (acele pete maronii care se dezvoltă între faldurile pielii), negi, dislipidemie, ficat gras, sindrom ovarian polichistic.

Disfuncţii ale aparatului muscular şi osos

Oasele cresc în lungime şi în duritate în timpul copilăriei. Greutatea în exces afectează plăcile de creştere (zonele de dezvoltare a cartilajelor de la capătul oaselor lungi, care determină lungimea şi forma lor). Stresul pe placa de creştere poate să ducă la artrită precoce, la un risc mai mare de fractură, la epifizioliză femurală – o disfuncţie ortopedică a şoldului adolescentului, care apare atunci când partea de sus a femurului alunecă înapoi din cauza slăbirii plăcii femurale. Epifioliza femurală poate să provoace săptămâni şi chiar luni de durere constantă a şoldului sau a genunchiului şi e foarte posibil ca adolescentul să nu mai suporte niciun fel de greutate pe piciorul afectat.

Boala lui Blount

E o altă disfuncţie dată de stresul greutăţii pe sistemul osos şi nu e deloc rară. Constă în arcuirea nefirească a picioarelor. Diformitatea e progresivă. În cazurile mai uşoare, o proteză rezolvă problema, dar în cazurile mai complicate, se impune o operaţie chirurgicală care constă în rezecţia unei bucăţi de os de pe exteriorul tibiei, sub partea sănătoasă a genunchiului. Copiii obezi suportă greu această operaţie, pentru că există risc crescut de infecţie, vindecare târzie, imposibilitatea fixării osului şi recurenţă.

Copiii obezi prezintă risc crescut de fracturi şi de complicaţii care vin odată cu ele. Osul se poate rupe odată din cauza stressului dat de greutate şi încă o dată din cauza densităţii mici, date de inactivitate. Implanturiler tradiţionale cu tije metalice nu garantează reuşita, pentru că nu se ştie dacă metalul va susţine greutatea corpului.

Piciorul plat e o altă complicaţie osoasă a copilului obez. Piciorul e dureros şi nu-l lasă pe copil să meargă pe distanţe mari. Mulţi copii obezi fac exerciţii fizice concentrate de întinderea tendonului lui Ahile. Durerea piciorului plat se atenuează şi dispare pe măsură ce copilul pierde în greutate. Se recomandă şi înotul, care ajută şi la picior, şi la pierderea în greutate.

Probleme cu mobilitatea

O altă provocare pentru copilul obez o constituie dificultăţile de coordonare, care pot include provocări chiar şi pentru cele mai uşoare activităţi, cum ar fi săritul, statul în picioare sau într-un picior. Uneori, copilul obez are probleme cu scrisul, nu poate folosi foarfecele, nu poate să se lege la şireturi sau să-şi apropie degetele. Aceste dificultăţi îl pot demotiva pe copil să încerce orice activitate fizică, lucru care duce la acumularea şi mai multor kilograme. Terapia ocupaţională şi fizică sunt, în aceste cazuri, de foarte mare importanţă.

Copiii obezi trebuie să aibă o dietă foarte bogată în calciu, pentru dezvoltarea şi întărirea oaselor.

Cancerul

Obezitatea este o inflamaţie cronică de nivel scăzut care poate duce, în timp, la distrugerea ADN-ului celulei, fapt care poate duce la cancer. Persoanele obeze sunt mult mai expuse riscului de a dezvolta cancer decât cele cu greutatea în parametri normali.

De exemplu, o inflamaţie locală indusă de refluxul gastroesofagian e posibil să ducă în timp la dezvoltarea unui adenocarcinom esofagian. Obezitatea afectează activitatea vezicii biliare prin aceea că persoana obeză e mult mai predispusă să dezvolte litiază biliară. Aceasta e un factor de înalt risc pentru dezvoltarea cancerului de vezică.

Colita ulcerativă cronică şi hepatita, ambele boli de risc în cazul obezităţii, predispun la cancer de ficat.

Ţesutul adipos produce estrogen în exces. Nivelurile crescute de estrogen sunt un risc crescut pentru cancerele de sân, de endometru, de ovare, dar şi de alte tipuri.

Greutatea peste valorile normale sau obezitatea predispun copilul sau adolescentul la cancer de rinichi, de pancreas sau colorectal.

Probleme psihosociale

Chiar şi la o incidenţă atât de mare a obezităţii, toleranţa societăţii faţă de aceasta nu a scăzut. Copilul obez va fi mai puţin plăcut, uneori chiar şi de propriii părinţi, la şcoală va avea rezultate mai slabe, iar cercul său de prieteni nu va fi unul lărgit. Aceste probleme emoţionale rezultă în stimă scăzută de sine, depresie, anxietate socială crescută. Fetele pot să fie excesiv de triste şi retrase, băieţii pot să devină agresivi. Obezitatea e o boală foarte vizibilă, care naşte comentarii maliţioase. Copiii obezi pot să simtă că sunt discriminaţi în arii importante ale vieţii, cum sunt educaţia, iar mai târziu obţinerea unui loc de muncă şi/ sau serviciile de sănătate.