RMN sau CT? Când este necesară rezonanţa magnetică nucleară
Una dintre cele mai avansate tehnici imagistice neiradiante si neinvazive, rezonanţa magnetică nucleară – RMN – permite vizualizarea, în detaliu, a tuturor regiunilor anatomice şi ale organelor corpului uman. Metoda se bazează pe folosirea unor câmpuri magnetice puternice şi unde radio. În unele situaţii, este chiar mai eficientă decât tomografia computerizată (CT).
Aplicaţia RMN în medicină a fost descoperită, în 1946, de americanii Felix Bloch şi Edward Purcell, însă, abia în 1977 a avut loc prima examinare a unui pacient folosind aparatura RMN, examinare care a durat cinci ore. De atunci, tehnica a devenit mai avansată şi mai rapidă, fiind folosită pentru diagnosticarea corectă a unor patologii.
O nouă pagină în medicină
Popularitatea RMN-ului a crescut în anii ’90, odată cu dezvoltarea rezonanţei magnetice funcţional (RMNf). Aceasta a provocat un mare entuziasm printre cercetători. Unul chiar l-a numit „tehnica minune pe care o aşteptam cu toţii”. Marele avantaj al RMNf este că arătă imagini în zone de diametre milimetrice. Noua tehnică s-a dovedit benefică în special în domeniul neuroştiinţelor cognitive.
Afecţiuni sub investigaţie
Diagnosticarea sau confirmarea unor afecţiuni presupune, în anumite situaţii, realizarea unor investigaţii suplimentare. Pe lângă analize de sânge, ecografii sau radiografii, sunt necesare tomografia computerizată sau rezonanţa magnetică. Prima este mai ieftină, mai rapidă şi mai uşor tolerată de către pacient, însă este o metodă iradiantă, pentru care se folosesc raze X. În plus, CT-ul are o rezoluţie de contrast tisulară inferioară rezonanţei magnetice nucleare.
Cu ajutorul RMN-ului se pot investiga patologii cerebrale precum accidentele vasculare sau tumorile, dar şi afecţiuni vertebro-medulare, musculo-scheletale, cardio-vasculare şi abdomino-pelvine. Mai mult, RMN este modalitatea imagistică de selecţie pentru detectarea leziunilor de la nivelul articulaţiilor, fiind singurul examen noninvaziv care oferă o imagine detaliată a meniscurilor, ligamentelor sau tendoanelor. Pentru examinarea glandelor mamare, pe lângă ecografia sânilor şi mamografia, este necesar, uneori, şi un examen RMN. Acesta poate diferenţia între leziuni maligne sau benigne şi poate detecta leziuni multifocale.
Nu toţi pacienţii pot face RMN
De asemenea, RMN aduce informaţii mai detaliate în cazul ţesuturilor moi, spre deosebire de CT, care este mai specific pentru structurile osoase. Cum timpul de examinare CT este mai scurt în comparaţie cu examinarea prin RMN, examinarea CT este folosită în urgenţă, în timp ce examinarea RMN, nu. Totuşi, nu toţi pacienţii pot fi examinaţi prin RMN.
Au contraindicaţii de a face RMN majoritatea pacienţilor cu implanturi cohleare, cu stimulatoare cardiace şi cu diferite proteze metalice, toate incompatibile cu folosirea tehnologiei specifice. De asemenea, din cauza timpului prelungit al examinării prin RMN şi al spaţiului închis, pacienţii care suferă de claustrofobie nu vor putea efectua investigaţia.
Identificarea anumitor cancere
RMN-ul joacă un rol foarte important în diagnosticarea şi în tratamentul cancerului, deoarece poate identifica, cu exactitate, zonele în care există ţesut tumoral, precum şi stadiul de dezvoltare a acestuia. Este o analiză recomandată şi pentru identificarea metastazelor. Tipurile de cancer care se „văd“ bine prin examinare RMN includ tumorilor cerebrale, cancerul osos, cancerul sarcomului de ţesut moale (ţesutului conjunctiv) şi cancerele de sânge.
