Până nu demult, vinovat de obezitate era considerat pacientul în sine, arătat cu degetul că mănâncă prea mult şi prea nesănătos. Cel mai mult de suferit aveau - şi încă au – femeile. Ele sunt adeseori izolate şi stigmatizate, în carieră, dar şi în viaţa personală, din cauza kilogramelor în plus. Studiile ultimelor decenii arată, însă, din ce în ce mai concludent, că obezitatea are cauze complexe. De altfel, este considerată o boală cronică. Adeseori, duce la afecţiuni grave, în special diabet de tip 2, sindrom de apnee în somn, boli cardiovascul are şi cancere. Deşi pericolele supraponderabilităţii şi obezităţii sunt cunoscute şi mediate, cele două afecţiuni sunt în continuă creştere, inclusiv la copii şi adolescenţi.

Obezitatea la copii

Un studiu efectuat recent a ajuns la concluzia alarmantă că, în România, copiii nu beau apă aproape deloc. Consumă, în schimb, sucuri pline de zahăr, care pot duce, în timp, la obezitate şi la diabet. Pe lângă faptul că provoacă probleme dentare, sucurile nu dau saţietate, deoarece creierul nu le înregistrează ca pe ceva de mâncare (din cauză că nu mestecăm). Tot din cauza lor, copilul devenit adolescent va suferi tulburări de comportament alimentar, ceea ce înseamnă o invitaţie deschisă obezităţii. De altfel, România se află pe locul al doilea în Europa la obezitate infantilă, iar unul din patru copii de opt ani are probleme de greutate şi unul din 10 suferă de obezitate, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) pentru România. În majoritatea cazurilor, copiii obezi devin adulţi obezi, iar bolile legate de excesul de grăsime pot apărea mult mai devreme.

La copii, prevenţia obezităţii este mult mai uşoară şi începe de la naştere. Un studiu publicat recent de OMS arată că hrănirea cu lapte de mamă, timp de şase luni, reduce riscul obezităţii la copii cu 25%. Pe de altă parte, copiii hrăniţi cu formulă în loc de lapte de mamă tind să aibă nivelul insulinei mărit, ceea ce favorizează depunerea grăsimii.

Nevoia de încă o gogoaşă

Cercetătorii mai au, încă, multe semne de întrebare în privinţa obezităţii. Nu se ştie, cu exactitate, cum îşi „comandă“ şi distribuie corpul uman cantitatea de grăsime de care are nevoie. Desigur, motivul îngrăşării este mâncatul excesiv, însă ce cauzează nevoia de a mânca mai mult decât este nevoie? Printre cele mai cunoscute cauze ale obezităţii sunt situaţia economică (din lipsă de bani, consumăm produse ieftine şi nesănătoase), stilul de viaţă (lipsa de mişcare şi preferinţele pentru dulciuri, mâncare grasă şi de tip fast-food) şi probleme psihologice (deprimare, plictiseală, stres).

Acestea nu sunt, însă, singurele motive. Unele medicamente, cum ar fi antidepresivele, provoacă îngrăşarea. De asemenea, tulburările hormonale pot fi asociate cu dereglări ale metabolismului şi cu îngrăşare, chiar şi în condiţiile unui aport caloric normal.

Studiile genetice au demonstrat că, predispoziţia la îngrăşare este transmisă de la părinţi la copii. Anumite gene influenţează până şi locurile unde se stochează, cu predilecţie, surplusul de grăsime. În cartea sa, „Foamea Genelor“, doctorul şi cercetătorul britanic Giles Yeo spune că genele au un control mai mare asupra greutăţii corpului decât dacă reuşim sau nu să rezistăm unei gogoşi în plus. Asta nu înseamnă, desigur, că putem da frâu liber impulsurilor de a mânca orice şi oricând. Însă, ceea ce genetica scoate în evidenţă este că, fiecare corp uman este alcătuit „altfel“ şi are nevoi individuale.

Leptina şi grelina sunt hormonii care reglează apetitul. Prima este responsabilă cu senzaţia de saţietate – atunci când nivelul de leptină este scăzut, pofta de mâncare creşte –, iar a doua declanşează senzaţia de foame. Când stomacul este plin, nivelul de grelină scade şi pofta de mâncare dispare. Dereglarea acestui hormon cauzează senzaţia de foame, chiar şi atunci când am terminat de mâncat. De aceea, este recomandat ca, în loc să mai cerem o porţie în plus la masă, să aşteptăm 10-15 minute şi senzaţia de foame va dispărea.

Bolile kilogramelor în plus

Şi în România surplusul ponderal a ajuns o problemă „epidemică”.  Studiile arată că peste 60% din românii cu vârsta de peste 20 de ani sunt supraponderali sau obezi. Relativ recent, obezitatea în sine a fost declarată o boală. Iar, dacă persoanele care suferă de ea nu reuşesc să slăbească, cu timpul apar afecţiuni grave. În primul rând, apar modificări complexe la nivel metabolic (dislipidemie, diabet, hiperuricemie), cardiovascular (hipertensiune arterială, varice, boli aterosclerotice precoce, insuficienţă cardiacă etc.), endocrin (hipercorticism, hipotiroidism etc.), respirator (sindrom de apnee în somn), digestiv (litiază biliară, hepatosteatoza etc.). De asemenea, obezitatea favorizează apariţia celulelor canceroase.