Descoperă istoria Mănăstirii Prislop!

Situată în apropiere de Haţeg, într-una dintre cele mai pitoreşti regiuni ale ţării, Mănăstirea Prislop are o istorie veche de şase secole, fiind unul dintre cele mai vechi lăcaşuri de cult din inima Transilvaniei.

Existenţa mănăstirii se datorează în primul rând Sfântului Părinte Nicodim. El a fost primul care a ctitorit-o,în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Două sute de ani mai târziu,biserica lăcaşului a fost reconstruită de Domniţa Zamfira,fiica domnitorului Moise Vodă . Ea s-a refugiat din Muntenia la Mănăstirea Prislop,imediat după ce tatăl său a fost ucis.

Puterea vindecătoare a apelor de la Prislop

Legenda spune că,măcinată de pierderea părintelui,Domniţa s-a îmbolnăvit şi nu găsea leac. Însă după ce a băut din apa izvorului aflat în imediata apropiere a lăcaşului de cult,s-a vindecat. De atunci,se crede că acest izvor are puteri tămăduitoare.

Pentru că s-a însănătoşit în acest loc,domniţa Zamfira a hotărât să restaureze din temelii biserica. Lucrările au durat 16 ani,între 1564-1580,perioadă în care clădirea a trecut prin transformări semnificative. Lăcaşul de cult a fost împodobit cu o pictură în frescă şi cu o icoană a Maicii Domnului,făcătoare de minuni.

Biserica mănăstirii a fost incendiată

La mijlocul secolului al XVIII-lea,pe când Europa se afla în mari frământări religioase,călugării de aici nu au vrut să se convertească la religia greco-catolică. De aceea,generalul austriac Adolf von Buccow s-a înfuriat atât de tare,încât a decis să incendieze biserica. Focul a distrus aproape în totalitate pictura pereţilor interiori,singurele care au scăpat fiind câteva scene din Acatistul Maicii Domnului,situate în pronaos,la intrare.

Necazurile au continuat cu alungarea călugărilor ortodocşi. După ce aceştia au fot obligaţi să plece,la mănăstire a fost impus cultul greco-catolic. Această situaţie a durat până în anul 1948,când biserica a redevenit ortodoxă.

Arsenie Boca,al treilea ctitor al lăcaşului

Mitropolitul Ardealului de la acea vreme,Nicolae Bălan,l-a adus la Prislop pe Ieromonahul Arsenie Boca,care până atunci ocupase funcţia de stareţ al unui alt lăcaş de cult deosebit de frumos,din inima Transilvaniei,Mănăstirea Brâncovenească de la Sâmbăta de Sus. Lui i-a revenit dificila misune de a repune pe picioare aşezământul monahal. În această perioadă,Prislop a devenit aşezare de maici.

Arsenie Boca este considerat cel de-al treilea ctitor al acesteia. Duhovnicul s-a ocupat personal de renovarea lăcaşului,de la amenajarea clădirii noi,în stil brâncovenesc,până la poarta de lemn de la intrare,de inspiraţie maramureşeană.

El îşi doarme somnul de veci în incinta complexului mănăstiresc,mormântul său aflându-se la mică distanţă de Peştera Sfântului Ioan de la Prislop. Credincioşii din toate colţurile ţării vin aici ca să găsească alinarea la suferinţe şi să îşi recapete speranţa.