Înălţarea Domnului, un praznic al bucuriei
La 40 de zile de la Înviere, creştinii sărbătoresc Înălţarea Domnului la Cer. Urmează nouă zile în care marele eveniment biblic este retrăit cu evlavie şi bucurie.
Binecuvântându-i pe oameni
Aşa cum scrie în Evanghelii,după Înviere,Hristos a venit la ucenicii Săi. Le-a deschis mintea,ca să priceapă Scripturile şi le-a explicat cum trebuie ca El să pătimească şi să învie. I-a mai îndemnat să propovăduiască tuturor oamenilor pocăinţa,spre iertarea păcatelor.
După ce le-a dat ultimele învăţături,i-a binecuvântat şi S-aînălţat la cer (Evanghelia lui Luca). Părintele Teofil Părăian spune că este foarte important să reţinem că ultimul gest pe care L-a făcut Fiul lui Dumnezeu pe pământ a fost acela al binecuvântării.
De aceea,„binecuvântarea Domnului aduce închinarea omului. Închinarea omului aduce bucurie”,ne învaţă părintele.Înălţarea noastră,smerenia
Ucenicii,după ce au primit binecuvântarea şi I s-au închinat lui Hristos,s-au întors la Ierusalim cu „bucurie mare” şi „erau întotdeauna în Templu lăudând şi binecuvântându-L pe Dumnezeu”.
De aici,se vede că,pentru a ne bucura cu adevărat de Înălţarea Domnului,trebuie să avem smerenie,aceasta fiind „calea înălţării noastre”,pe care nu a ocolit-o nici Hristos,El coborându-Se mai întâi pe pământ în chip de om,renunţând la toate puterile Sale şi lăsându-se răstignit.
În Biserică,praznicul Înălţării se întinde pe parcursul a nouă zile. În prima zi este sărbătoarea propriu-zisă,care cade întotdeauna joia. Apoi,în fiecare zi,până în vinerea săptămânii următoare,suntem îndemnaţi prin slujbele care se fac să ne gândim la acest eveniment.
Se cântă „Hristos s-a înălţat”,iar oamenii se salută aşa,răspunzându-şi unii altora:„Adevărat s-a înălţat”. Slujbele Bisericii sunt astfel rânduite încât readuc în prezent evenimentele din trecut,făcându-ne martori ai Înălţării. Astfel,timp de nouă zile,putem trăi o sărbătoare cu profunde rezonanţe în viaţa creştină.
În tradiţia populară,această sărbătoare mai este numită şi Ispas,cu numele unui personaj despre care se spune că ar fi asistat şi el la Înălţare. Întrucât a fost un om vesel,credincioşii caută să fie şi ei bine dispuşi în ziua care îl evocă.
Tot acum se crede că sufletele morţilor se pot ridica la cer,dar s-ar putea rătăci,revenind pe pământ. Ca să nu se întâmple asta,femeile împart azime calde,brânză,ceapă verde şi rachiu pentru sufletele celor plecaţi.
Se mai dă lapte dulce fiert cu păsat,iar pomenile sunt însoţite de flori de câmp. De aceea,această sărbătoare mai este numită şi Moşii de Ispas,fiind o zi de pomenire a morţilor. Femeile mai aduc verdeaţă sau flori la biserică,pentru a o împodobi. În trecut,se mai obişnuia şi „sorcovirea” oamenilor cu leuştean.
Ziua Eroilor
În ziua de Înălţare se sărbătoresc şi eroii care şi-au dat viaţa de-a lungul vremii „pentru dăinuirea Bisericii şi a neamului”. S-a hotărât această zi în ideea că jertfa lor o imită pe cea a lui Hristos. De aceea,amintirea lor este cinstită cu dragoste şi recunoştinţă.
