Miracolul luminii de la Ierusalim
În fiecare an, în sâmbăta Paştelui ortodox, la Ierusalim, între orele 12.30 şi 14.30, lumina se aprinde deasupra Mormântului Sfînt. O mare de oameni din toate colţurile lumii se adună pe dealul Golgotei pentru a vedea cu ochii lor minunea Învierii.
Rânduielile dinaintea miracolului
În Sâmbăta Mare,dis-de-dimineaţă,capela Sfântului Mormânt,acolo unde se spune că a fost îngropat Iisus după răstignire,este verificată pentru a nu exista vreo sursă ce ar putea aprinde focul,iar uşa este sigilată cu ceară.
În timpul Vecerniei Mari,patriarhul grec,alături de cler,înconjoară Mormântul Sfânt de 3 ori. Apoi patriarhul ortodox al Ierusalimului îşi dă jos veşmintele bisericeşti şi este verificat de autorităţile israeliene pentru a se dovededi că nu are nicio sursă care ar putea provoca aprinderea focului. El întră în capela Mormântului Sfânt,de unul singur,în timp ce mulţimea de oameni cântă „Doamne miluieşte” până când Lumina Sfântă coboară din cer şi aprinde candela din biserică. Patriarhul aprinde 33 de lumânări,număr ce indică vârsta la care a fost răstingnit Iisus.
În aşteptarea Focului Haric
Nerăbdarea şi emoţiile oamenilor se simt din ce în ce mai puternic atunci când focul este adus de către Patriarh în rândul mulţimii. Credincioşii se înghesuie să-şi aprindă fiecare lumânarea sa pentru a duce mai departe,spre casele lor,lumina Învierii. Atunci,oamenii rostesc în cor „Hristos a Înviat!“.
Se spune că la început,timp de câteva minute,focul nu mistuie,motiv pentru care mulţi credincioşi îşi dau cu flacăra pe faţă şi pe corp ca să se izbăvească de boli. După aceea,focul începe să ardă şi aşa se reînnoieşte legătura dintre Cer şi Pământ.
Lumina de la Ierusalim ajunge în toate bisericile creştine din lume la slujba de Înviere,iar la miezul nopţii,credincioşii merg pentru a lua lumină. Lumânările aprinse în biserică trebuie duse acasă şi lăsate să ardă pentru a aduce pace şi bunăstare în familie.
Citeşte şi:
Deniile,slujbele care te apropie de Dumnezeu
Pe urmele Sfântului Andrei la Mănăstirea Dervent
Minune pusă sub semnul îndoielii
Patriarhul Narcis al Ierusalimului din secolul al II-lea vorbea,în anul 135,despre momentul în care s-a aprins untdelemnul din candelă la slujba de Înviere,minune văzută chiar de Apostolul Pavel. De atunci lumina de la Ierusalim se consideră cel mai vechi miracol creştin.
Cu toate acestea,taina luminii de la Ierusalim a fost pusă la îndoială de-a lungul timpului. Pe vremea când Ierusalimul a fost cucerit de cruciaţi,iar ortodocşii au fost alungaţi,lumina nu s-a mai pogorât din cer. Lipsa minunii l-a determinat pe regele Bauldouin să-i lase pe preoţii ortodocşi să slujească în continuare în biserica Sfântului Mormânt.
Mai târziu şi Papa Grigore al IX-lea,dar şi unii cercetori ruşi au fost sceptici în ceea ce priveşte miracolul de la Ierusalim,considerând evenimentul o înşelătorie cu scopul de a atrage atenţia asupra ortodoxismului.
Deşi contestată adeseori,Lumina Sfântă rămâne o minune pentru credincioşi şi continuă să facă miracole pentru cei care cred cu adevărat.