Nu uitaţi! Există miracole!

„Şcoala mamelor” îţi oferă şansa să comunici cu femei ca tine, să-ţi găseşti noi prietene. În paginile noastre, vom selecta în fiecare lună experienţa de viaţă a unei mame din această comunitate.

Mă numesc Laura,am 37 de ani şi sunt mama unui bebeluş de 7 luni şi a unei fete de 18 ani. Nu ştiu dacă pot să descriu durerea mea şi tot ceea ce simt cu adevărat,dar sper că voi mă veţi înţelege mai bine decât oricine.Povestea mea...

Acum 7-8 luni,eram o femeie fericită,dar şi foarte speriată... Şi eu,şi soţul meu eram cei mai emoţionaţi oameni din lume,pentru că urma să vină pe lume fiul nostru. Soţul meu îşi dorea tare mult un băiat! A venit şi momentul magic... Am născut prin cezariană un băieţel frumos şi sănătos.

Eram extrem de fericiţi,iar soţul i-a anunţat pe toţi prietenii,toţi cunoscuţii despre acest eveniment,iar eu,nu vă spun cât eram de fericită!... Nici durerea operaţiei recent suferită nu mai conta. Voiam doar să-mi strâng soţul şi băiatul în braţe.

Dar totul s-a răsturnat pentru mine. Dumnezeu mi-a dăruit un soare,dar mi l-a luat pe cel care mi-a dat atâta lumină,pe soţul meu. Şi-a strâns copilul la piept,dar în inima lui nu a încăput atâta fericire... Dimineaţa,la ora 9 ­i-am născut fiul,iar tatăl a plecat de lângă noi pentru totdeauna,câteva ore mai târziu. A făcut infarct de bucurie,aşa au spus ­doctorii.

Şi a urmat coşmarul...

Când am aflat,am crezut că o să mor şi eu. De fapt,aşa-mi doream,să plec şi eu,pentru că nu-mi vedeam viaţa fără bărbatul cu care am trăit atâtea bucurii. Am plâns mult.

Devenisem o stafie,pierdusem 10 kg în trei zile. Dar Dumnezeu a vrut să trăiesc. Trebuia să-mi cresc copilaşii,mai ales pe cel mic. Am trecut prin clipe de disperare,de regret,  de dor... Nu ştiam cum am să mă descurc cu doi copii,eu care fusesem atât de răsfăţată înainte şi nu avusesem decât grija serviciului.

Erau zile în care aş fi vrut să nu mă mai trezesc,dar alungam gândul,pentru că micuţul meu nu mă lăsa. El îmi dădea putere să merg mai departe,cu zâmbetul lui inocent. Căutam în fiecare zi motive,argumente şi,mai ales,forţa să-mi continui viaţa şi am găsit-o în micuţul meu. El a reuşit să mă facă uneori să uit tot ce-am trăit în ultimele luni.

Asta nu înseamnă că mi-e uşor. Îmi este în continuare foarte greu,mi-e foarte dor de soţul meu,iar lipsa lui nu poate fi depăşită,dar nu am ce să fac. Am înţeles că rolul meu este să-mi cresc copiii. Sunt în continuare foarte deprimată,dar ­nu-mi permit să stau prea mult să jelesc. Seara,când pun capul pe pernă,este singurul moment în care îmi descarc lacrimile. Pentru mine,fiecare zi este o luptă cu mine însămi. Vă mulţumesc că mi-aţi citit povestea. Şi nu uitaţi:există miracole! Laura Soare,comuna Mălureni

Comunică mai bine

Am un băiat de 5 ani,iar soţul meu actual nu este şi tatăl copilului. Aş vrea să ştiu care este vârsta la care pot să-i explic copilului toată situaţia. Băiatul îl ştie pe soţul meu ca ­tată natural.  Georgiana

Această decizie ar trebui luată împreună cu soţul dumneavoastră,pentru că partea cea mai complicată începe abia după ce-i spuneţi copilului acest adevăr. Trebuie să fiţi pregătită să-i răspundeţi la întrebările legate de adevăratul tată,iar soţul actual trebuie să fie pregătit să joace un rol activ în această reintegrare. Momentul potrivit este,aşadar,atunci când aveţi răspunsuri la toate întrebările pe care copilul vi le-ar putea pune. Asta nu înseamnă să amânaţi prea mult momentul,dar nici nu vă recomand să-l puneţi în practică nepregătiţi. Specialist comunicare:  Eliza Nicolae

Cunoaşte-ţi drepturile

Sunt însărcinată în 3 luni şi n-am nicio certitudine în privinţa locului de muncă. Am fost angajată din noiembrie 2008 până în 31 decembrie 2010. Din ianuarie 2011,am intrat în şomaj,până în 6 martie. Apoi am găsit un alt loc de muncă. La scurt timp după angajare,am aflat că sunt însărcinată. Vă întreb dacă mă pot da afară şi dacă mai beneficiez atunci de indemnizaţie? Am o vechime de 2 ani şi 5 luni neîntrerupt. Anca

Perioada de somaj este luată în calcul pentru acordarea concediului şi a indemnizaţiei. Însă pentru a beneficia de ambele,legea cere ca 12 luni în anul anterior naşterii copilului să fi realizat venituri supuse impozitului. Aşadar,nu contează cât timp ai lucrat neîntrerupt,ci ca în anul anterior naşterii să fi lucrat. Dacă vei fi dată afară până la naşterea copilului,nu îndeplineşti stagiul de cotizare de 12 luni lucrate. Te sfătuiesc să anunţi angajatorul că eşti însărcinată,iar din acel moment legea te apără. Citeşte detalii pe siteul

www.scoalamamelor.ro Jurist:Dana Barbu

Nu sunteţi singure

Dragi mămici

Încep cu mulţumiri pentru încrederea pe care o aveţi în echipa proiectului „Şcoala Mamelor”. Spun asta pentru că,după debutul nostru de luna trecută,când am avut pentru prima dată un dialog cu mămicile prin intermediul revistei Click! pentru femei,nu doar pe www.scoalamamelor.ro,comunitatea noastră online,care depăşea 40.000 de femei,a crescut simţitor. Familia mămicilor este mai puternică acum!

Cu cât vom fi mai active,cu atât ideile noastre şi nevoia noastră de sprijin vor fi mai demne de luat în seamă. Astăzi vă anunţ şi o noutate:pe lângă sprijinul pe care vi-l acordă psihologii şi psihiatrii noştri în centrele despre care găsiţi detalii pe site,pe lângă răspunsurile la întrebările care vă frământă oferite gratuit de experţii noştri în medicină,drepturile mamei,comunicare,formare profesională,pe lângă zecile de întâlniri pe care le organizăm în toată ţara sau alte facilităţi,din această săptămâna există la dispoziţia voastră şi un număr de telefon la care puteţi suna 7 zile din 7.

Apelul este gratuit în reţelele Romtelecom şi Cosmote,iar specialiştii antrenaţi în proiectul „Şcoala Mamelor” vă pot consilia cu privire la problemele cu care vă confruntaţi,vă pot oferi informaţii utile,direcţii de urmat atunci când nu ştiţi pe ce cale să porniţi în rezolvarea unei situaţii dificile. Sunaţi la 116 111! Şi nu uitaţi:ne întâlnim lunar în Click! pentru femei cu răspunsuri pentru voi şi tot acolo veţi citi povestea unei mame,aleasă dintre sutele de mărturii care apar pe www.scoalamamelor.ro,unde vă aşteptăm zi de zi! Cu drag!