La sate,scurgerea timpului se măsoară după cântecul cucului. La sfârşitul lui martie,când cântecul său răsună pentru prima oară,calendarul popular anunţ „Ziua Cucului“. Sfârşitul lui iunie înseamnă ”Amuţitul Cucului“ şi marchează solstiţiul de vară. Atunci,oamenii ştiu că se apropie sărbătoarea magică a Sânzienelor.

Când se coace grâul

De Sânziene,acum,ca şi odinioară,ţăranii se bucură că s-a copt grâul. E vremea când lanurile se pătează în galben strălucitor:sunt sânzienele,plante care cresc printre spicele de grâu şi orz. Conform tradiţiei populare,aceste plante dau informaţii preţioase despre stadiul de dezvoltare al culturilor:dacă înfloresc înainte de 24 iunie înseamnă că grânele vor fi mai repede gata pentru seceriş. 

Obiceiul de a împleti o cunună din sânziene şi spice de grâu are rădăcini îndepărtate. Coroniţa era fie purtată de fecioare,în Jocul Drăgaicei,fie era aninată la ferestrele caselor,în stâlpii porţilor şi pe crucile de hotar,pentru a-i apăra pe cei vii de forţele răului. Aruncată pe acoperişul casei,prezicea soarta pe anul în curs. Iar fata care punea floarea sub căpătâi îşi visa alesul.


Citeşte şi:

Ritualuri de dragoste de Sânziene

Ursitoarele,zânele care prevestesc destinul


Făclii în noapte

Un moment spectaculos al sărbătorii era umblatul cu făclia,la care participa toată suflarea aşezărilor. La lăsatul serii,copiii şi feciorii urcau pe coama dealurilor,aprindeau crengi groase de molid uscat şi apoi le roteau,în sensul mişcării soarelui pe boltă. Strigătul „Făclia,măăă...“,scânteile şi mireasma răşinii arse umpleau văzduhul. Cei mai îndrăzneţi săreau peste beţele în flăcări.

Când făclia sta să se stingă,tinerii coborau spre sat,intrau în curţi şi o dădeau părinţilor,care o împlântau în mijlocul grădinii. În felul acesta,se marca victoria luminii asupra întunericului şi se asigura belşugul roadelor în anul respectiv.

Dansul magic al Drăgaicei

Se spune că Sânziana sau Drăgaica – numită şi Împărăteasa,Stăpâna Surorilor,Regina Holdelor,Mireasa  -se desfată în zilele toride de vară cântând şi dansând,împreună cu alaiul său format din zâne şi fete fecioare.

În cetele de Drăgaică din sudul ţării,fata care juca rolul Împărătesei era îmbrăcată ca o mireasă,cu cunună de sânziene pe cap. Conform credinţei populare,Zeiţa însăşi dădea bob spicului de grâu şi miros florilor de leac,vindecând bolile şi apărând holdele de grindină. Dacă i se nesocotea ziua,răzbunarea ei era cruntă:stârnea vijelii,aducea beteşuguri şi lăsa plantele fără puteri tămăduitoare.