Aşa cum era numit de Jorge Luis Borges: “Un gând trist care se dansează”, tangoul a fascinat încă din cele mai vechi timpuri. Emoţie, atracţie, respingere, teamă – toate sunt cuprinse într-un singur dans: al trăirilor.

Contrar imaginii noastre despre înalta societate care dansa tango, acest dans a apărut, pentru prima dată, într-o zona întunecată şi desuetă a societăţii, şi anume: bordelurile frecventate de clasa de jos a Buenos Aires-ului. La început, imaginea tangoului era una imorală, având în considerare locurile în care se dansa. De aceea, cei care voiau să încerce acest dans, chiar dacă nu frecventau astfel de locuri, o făceau pe ascuns. Mai târziu, din dorinţa oamenilor de a-l dansa şi de a experimenta noi paşi, tangoul a fost treptat inclus la petrecerile de care se ţineau, de regulă, duminica.

Citeşte şi: Beneficiile dansului

În acele timpuri, era considerat inacceptabil ca bărbatul să danseze tango cu femeia. Acest dans era văzut ca fiind obscen, din cauza apropierii prea mari dintre cei doi. De aceea, atunci când bărbaţii voiau să exerseze noi paşi, o făceau cu alţi bărbaţi. De multe ori, cei care dansau tango, repetau paşii cu dorinţa de a atrage atenţia femeilor prezente la acea petrecere. Astfel, s-a creat celebrul tango, care urma să fie dansat la toate petrecerile.

În tango putem recunoaşte un amestec de culturi şi de stiluri, dat fiind faptul că în acea perioadă, în Buenos Aires veneau emigranţi din întreaga lume. Astfel, se simte în tango influenţa francezilor, prin vestitul “la contre dance” sau influenţa germanilor, prin paşii valsului german.

Citeşte şi: Dansul, o activitate sănătoasă cu nenumărate beneficii

Făcând un salt uriaş în prezent, ajungem la pasionaţii de tango, care stabilesc recorduri memorabile în acest dans. Un exemplu elocvent este dansatoarea Mora Godoy, care a dansat cu partenerul ei un tango, la o înălţime de 60 de metri. Acesta a avut loc pe o scenă suspenddată de o macara, în Buenos Aires.