Tradiţii şi superstiţii de Mărţişor: care e legenda lui şi cum se poartă

Odată cu prima zi de primăvară calendaristică, mărţişorul aduce întotdeauna însufleţire, speranţă, bucurie. Acest simbol al renaşterii naturii a fost considerat din vremuri străvechi un talisman norocos, chiar dacă în prezent şnuruleţul bicolor este văzut mai mult ca un accesoriu simplu al unor cadouri sau bijuterii de preţ.

Potrivit vechiului calendar agrar, dar şi celui getodac, ziua de 1 martie marca începutul Anului Nou, când toată natura se primenea, iar spiritele rele se mişcau libere, cum se întâmplă la orice sfârşit al unui an şi început al altuia nou. Pentru a se feri de acestea şi pentru a păşi sănătoşi în noul an, oamenii şi-au creat un talisman, acest şnur în două culori, pe care îl prindeau cu noduri considerate magice, la mâini, de aripile păsărilor, de coarnele animalelor, la fântâni şi la porţi.

Mărţişorul era format dintr-un fir roşu, care semnifica victoria vieţii asupra morţii, şi unul alb, care indica un nou început, dar şi gândul permanent la vecinătatea morţii. Alternanţa alb-roşu se regăseşte şi în costumaţia Căluşarilor, dansatori care simbolizează herghelia divină a sezonului cald. Se crede că obiceiul de a purta mărţişor este de origine romană şi că fusese creat pentru a-l venera pe zeul Marte, al războiului, pe 1 martie. În acea zi, era sărbătorită şi Matronalia, iar bărbaţii dăruiau cadouri mamelor şi soţiilor.

Legenda mărţişorului

De-a lungul vremii, a fost purtată din generaţie în generaţie legenda mărţişorului, care încearcă să explice originea acestui vechi talisman. Se spunea că Soarele ar fi coborât pe pământ sub chipul unui fecior, dar a fost răpit de un zmeu şi închis de acesta într-un loc ascuns. Oamenii, mai ales copiii, şi-au pierdut veselia, păsările n-au mai cântat, apele curgătoare şi-au oprit curgerea lină. Nimeni n-a îndrăznit să se lupte cu zmeul, până când un tânăr s-a decis să salveze Soarele.

A străbătut lumea pe parcursul a trei anotimpuri, din vară până iarna târziu. Abia la sfârşitul iernii, a ajuns la castelul zmeului. Cei doi s-au luptat zile în şir, iar tânărul a reuşit să-l elibereze pe Soare, care s-a ridicat pe cer. Lumea a revenit la normal, dar viteazul, rănit de moarte, n-a mai ajuns primăvara. Sângele său a pătat zăpada care, treptat, s-a topit făcând loc ghioceilor la fel de albi ca ea. În amintirea neînfricatului fecior, tinerii împletesc mărţişoare an de an, din fire albe ca zăpada şi roşii ca sângele vărsat pentru lume de viteaz.

Cum se poartă mărţişorul

Vestitul şnur de mărţişor era realizat din fire de mătase roşie şi albă împletite, la care se adăuga un bănuţ de argint, de aur sau alt obiect de mici dimensiuni ce se prindea la mâna stângă sau la gât. Fetele adolescente purtau mărţişorul la gât în primele 12 zile ale lunii martie, pentru ca mai apoi să-l prindă în păr pentru restul zilelor.

Dacă acum se obişnuieşte a se pune mai des la piept, în partea stângă, până la sfârşitul lunii martie, în vechime, mărţişorul era păstrat la mână până la înflorirea copacilor. Abia atunci, era rupt, de obicei tot de cel care îl oferise în dar şi-l legase, şi era prins apoi de o crenguţă înflorită a unui pom fructifer sau de un trandafir. În timpul acestui ritual aducător de noroc şi sănătate se rostea: „Ia-mi, te rog, negreţele şi dă-mi albeţele, fă-mi faţa ca o floare, sfinte Soare, sfinte Soare“.

Cu bănuţul de care fusese prins şnurul se luau vin roşu şi caş, pentru ca fata să aibă pielea albă cum e caşul şi să fie rumenă în obraji de sănătate cum este vinul roşu. Poetul George Coşbuc spunea acestea despre purtarea mărţişorului: „Scopul purtării lui este să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curăţie de suflet. Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele“.

Tradiţiile diferă în funcţie de zona ţării

În trecut, la începutul lunii aprilie, în mai multe regiuni ale ţării, copacii erau împodobiţi cu mărţişoare. În Ardeal, erau prinse şi la ferestre, uşi, de coarnele animalelor spre a se feri de diavoli. În Banat şi Moldova, fetele şi femeile fac ele însele mărţişoare pe care le prind la încheieturile stângi ale băieţilor şi bărbaţilor, pentru ca ei să fie sănătoşi tot anul, harnici şi frumoşi. Moldovencele merg chiar mai departe şi-i bucură cu un dar şi pe 8 martie pe cei mai dragi băieţi şi bărbaţi din vieţile lor. În Bihor, până să primeşti mărţişoare, trebuie să te speli pe faţă cu apă de ploaie, înainte de răsăritul soarelui, spre a fi ferit de boli.

FOTO Shutterstock