Virginia Andreescu Haret, prima femeie arhitect din România

S-a impus în vremurile în care singura şansă de a duce o viaţă decentă a fetelor din familii bune era măritişul. Feminismul nu era, pe atunci, un concept de lăudat, iar o fată frumoasă care pune educaţia înaintea căsătoriei şi întemeierii unei familii, nici atât.

Dar tocmai asta o face atât de deosebită pe Maria Virginia Andreescu, prima femeie arhitect din ţara noastră şi, conform statisticilor, a patra la nivel mondial după alte trei pioniere, ca ea.

Povestea ei este cu atât mai interesantă cu cât Maria Virginia nu provine chiar dintr-o familie cu posibilităţi materiale, din elita acelor vremuri, ci mai degrabă una modestă, dar cu aplecare către cultură şi educaţie.

Maria Virginia Andreescu s-a născut pe 21 iunie 1894, la Bucureşti, fiind nepoata de frate a pictorului Ioan Andreescu. La doar nouă ani, fata a rămas orfană de mamă şi a trebuit să devină principalul sprijin al tatălui ei, ocupându-se de gospodărie şi de creşterea celor trei fraţi mai mici ai ei. De remarcat că şi în aceste condiţii, viitoarea mare arhitectă nu a renunţat la educaţie şi la studii, urmând cursurile Şcolii de fete Pitar Moş şi, mai târziu, ale Liceului Mihai Viteazu din Capitală.

Citeşte şi: De vorbă cu... Neti Sandu

O femeie eminentă printre studenţii bărbaţi de la Arhitectură

Virginia avea un vis ce părea aproape imposibil în acele vremuri, pentru o femeie: să devină elevă a Şcolii Superioare de Arhitectură. Imposibilul s-a întâmplat în anul 1912, când aceasta a luat examenul de admitere cu cea mai mare notă. Primul Război Mondial îi dejoacă, parţial, planurile de a-şi creiona singură destinul, Virginia fiind nevoită să-şi întrerupă studiile pentru a da o mână de ajutor în acele momente teribile pentru ţară: se înrolează ca soră de caritate în spitale.

Sfârşitul războiului aduce cu sine şi începutul speranţei pentru Virginia, care-şi reia studiile, absolvă Şcoala Superioară de Arhitectură din Bucureşti şi, cu banii obţinuţi din vânzarea de tablouri, merge să se perfecţioneze în Italia, acolo unde a învăţat de la arhitecţi renumiţi ai vremii.

Pe lângă talent, românca mai avea şi altă calitate excepţională, înţelepciunea, aceasta căutând să lucreze cu cei mai buni din domeniul ei, pentru a "fura" meserie de la cei mai valoroşi decât ea.

Se îndrăgosteşte şi intră în celebra familie Haret

În 1922, aceasta revine în ţară pentru a pune în practică ce a învăţat în patria arhitecturii şi se angajează la Serviciul Tehnic al Ministerului Instrucţiunii, unde va lucra până la pensionare, în 1947. Profesia îi întermediază întâlnirea cu cel care avea să-i devină soţ, inginerul Spiru I. Haret, nepot al celebrului profesor Spiru C. Haret. La  34 de ani, o vârstă destul de înaintată pentru acele vremuri, Virginia se căsătoreşte cu acesta, cei doi devenind, mai târziu, părinţii unui fiu, viitorul inginer Radu Haret.

Interesant este că Virginia şi-a pus talentul şi bunul gust şi în slujba familiei, proiectând cele două locuinţe în care au locuit aceştia. Prima este casa comandată de Spiru Haret, înainte de a se căsători cu Virginia şi care se găseşte şi acum în Bucureşti, pe strada Spătarului nr.8, în stil neoromânesc. Aici, cei doi au locuit în timp ce au format un cuplu, mutându-se, mai târziu, când a venit pe lume şi copilul lor, pe strada Lascăr Catargiu nr.14, într-un imobil considerat pe atunci modernist.

Citeşte şi: Agatha Christie - cine a fost, cu adevărat, “Regina Misterului”?

Bun gust în stil neoromânesc

Moştenirea arhitecturală pe care Virginia a lăsat-o României este una de excepţie şi numără peste 130 de clădiri proiectate şi executate, cel mai cunoscut imobil fiind Palatul Cazinoului din Băile Govora, reabilitat în 2016 şi redenumit Centrul Cultural Virginia Andreescu Haret. Alte edificii cu care aceasta a îmbogăţit peisajul urban românesc sunt Palatul Tinerimea Română, Liceele Dimitrie Cantemir şi Gheorghe Şincai, Biserica „Sfânta Treime”, primele blocuri din beton armat, liceele din Focşani, Botoşani şi Bârlad, vile elegante, dar şi locuinţe sociale care arată, pentru românii obişnuiţi cu blocurile gri de azi, ca nişte clădiri burgheze.

Virginia Andreescu-Haret a murit la vârsta de 67 de ani, pe 6 mai 1962, şi a fost înmormântată la Cimitirul Bellu Ortodox, alături de soţul ei.

Studentă eminentă, femeie cu o voinţă de fier pe care n-au răpus-o nici situaţia familială sensibilă din copilărie, nici cele două războaie cu care a fost contemporană, Virginia Andreescu Haret este o imagine a feminismului înainte de vremuri, înainte ca acest concept să fie unul la modă.