Aurul comestibil este, de fapt, un E. Ce se întâmplă când îl mănânci
Există o mulţime de motive pentru care oamenii iubesc aurul. Odinioară, bijuteriile confecţionate din acest metal preţios ofereau un anumit statut, astăzi este absolut banal să porţi aceste podoabe. Nu acelaşi lucru se poate spune despre mâncarea, deserturile şi băuturile ornate cu aur, devenit un simbol al opulenţei.
Aurul comestibil este un anumit tip de aur autorizat de Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii ca aditiv alimentar, sub denumirea E-175. Este utilizat în gastronomia fină, pentru a decora diverse preparate, antreuri, sushi, foie gras, în patiserie, la deserturi precum pralinele de ciocolată şi îngheţata, dar este folosit şi pentru ornarea unor cocktailuri sofisticate.
Aurul comestibil trebuie să îndeplinească specificaţiile din standardele de siguranţă alimentară. Trebuie să fie pur, pentru a evita orice tip de infecţii sau pericole pentru organism.
Pentru a ajunge la stadiul de foiţă de aur, folosită în alimentaţia publică, aurul suferă un proces mecanic de ciocănire sau de rulare, până ce grosimea sa atinge 0,13 microni (1 micron = 0,001 milimetri). Acest tip de aur folosit ca ornament alimentar este un aur pur, are 23-24 de karate, adică mai mult decât cel folosit la bijuterii. Acesta din urmă poate avea în componenţa sa urme ale altor metale, care pot fi toxice pentru organism.
Aurul comestibil poate fi sub formă de foiţă de aur, o peliculă extrem de subţire, fulgi sau pulbere. Foiţa de aur se poate aplica pe torturi şi prăjituri, pe diverse mâncăruri sau poate fi folosită pentru înveli bombonele de ciocolată. Fulgii şi pulberea se presară, de obicei, pe deserturi.
Există beneficii pentru sănătate dacă ingerăm acest metal? Dar pericole?
Experţii în sănătătate spun că nu există nici beneficii, nici pericole, atât timp cât este vorba de aur pur, de un produs autorizat şi nu de unul fals. Contrar unor credinţe vechi, corrpul uman nu poate absorbi sau digera aurul. Aurul este un metal nobil şi din acest motiv nu reacţionează în interiorul corpului uman. Asta înseamnă că nu este absorbit în timpul procesului de digestie, deci nu există niciun pericol dacă este mâncat, dar nici beneficii nutriţionale.
Efectele şi siguranţa E-175 au fost evaluate pentru prima dată în 1975 şi recent reevaluate în 2016 de Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară, atunci când metalul este utilizat ca aditiv alimentar. Agenţia a autorizat utilizarea aurului ca aditiv alimentar, cu condiţia respectării unei limite maxime pe kilogramul de produs decorat.
FOTO Shutterstock
