Până nu demult, adică până prin secolul al XIX-lea, copilăria era scurtă. De la vârste fragede, fetele şi băieţii erau trataţi ca nişte mici adulţi. Romanii îşi trimiteau copiii la muncă de la vârsta de şase ani. Puritanii interziceau copiilor să-şi exprime emoţiile şi bucuriile. Chiar şi joaca o considerau un păcat. Secole de-a rândul, disciplinarea copiilor era treaba taţilor, iar aceştia, influenţaţi de moravurile sociale şi religioase ale vremurilor, erau cât se poate de stricţi, pedepsele corporale fiind "unelte" de bază  în educaţia celor mici.

De atunci, însă, s-au schimbat multe. Studiile psihologice au schimbat radical metodele de creştere a copiilor, deşi formele dure de disciplinare continuă să supravieţuiască.

Bătaia e ruptă din rai

Unii părinţi mai cred şi azi că "unde dă mama, creşte" sau că "bătaia este ruptă din rai". Conform specialiştilor, însă, bătia este, mai degrabă, ruptă din iad. Când copilul nu ascultă, o palmă dată încet la fund sau peste mână este acceptabilă. Violenţa fizică însă, indiferent că e vorba de trasul de urechi sau bătaia cu cureaua, nu face altceva decât să lase răni emoţionale pe viaţă, greu de vindecat.

Copiii au prioritate

Ei bine, nu întotdeauna! Dacă te ocupi constant doar de copii, vei fi stoarsă de energie, irascibilă şi poţi ajunge chiar la depresie. Până şi căsnicia sau relaţiile cu familia şi cu prietenii pot avea de suferit. Este important să găseşti, din când în când, timp doar pentru tine, să te relaxezi şi să te implici într-un proiect ce te pasionează. Studiile au demonstrat că mamele care fac acest lucru nu doar că au o viaţă mai armonioasă, dar au şi copii mai fericiţi.

Îţi cumpăr îngheţată dacă stai cuminte

Promisiunea unei recompense este o metodă de parenting încă la modă. Dar specialiştii spun că "mita" este o idee proastă. Când îi promiţi copilului că îi cumperi o îngheţată dacă nu mai ţipă, îi recompensezi, de fapt, comportamentul negativ şi negociezi ceea ce nu ar trebui să fie negociat. Dacă faci acest lucru frecvent, cel mic va înţelege că nu trebuie să te comporţi frumos, să ai compasiune sau să ai consideraţie faţă de alţii decât dacă are ceva de câştigat din asta.

Copilul trebuie ţinut din scurt

În special mamele singure îşi educă copiii conform principiului: "Dacă îi controlez fiecare mişcare, va fi în siguranţă". Astfel, îi interzic multe lucruri, chiar şi la vârste mai mari, de la ieşiri cu prietenii la practicarea unor hobby-uri Tendinţa de a controla copiii constant şi prin orice mijloace nu arată decât lipsa de încredere a părintelui în sine, pe care o proiectează asupra copilului. Când sunt ţinuţi prea din scurt, cei mici, indiferent de vârstă, nu se vor simţi nicidecum protejaţi şi iubiţi, ci sufocaţi. Mesajul primit este că părinţii nu au destulă încredere în ei.

Lasă-l să plângă

Există multe mituri când vine vorba de creşterea copilului. Unii părinţi încă mai cred că a lăsa bebeluşul să plângă este o metodă de a-l "întări" pe cel mic şi a nu-l răsfăţa. Numai că bebeluşii nu au cum să fie răsfăţaţi. Dacă plâng şi se liniştesc doar când sunt luaţi în braţe, înseamnă că au nevoie de atenţia şi afecţiunea mamei sau a tatălui. Cel mai important aspect al dezzoltării psihice a bebeluşilor în primele şase luni din viaţă este câştigarea încrederii că cineva căruia îi pasă este pângă ei ori de câte ori au nevoie. Dacă acum sunt privaţi de atenţie, lipsa încrederii în sine, în cei apropiaţi şi în oameni, în general, îi va urmări toată viaţa.