În România – şi nu numai – adolescenţii evită să discute cu părinţii lor despre debutul vieţii sexuale sau despre contracepţie. Nu e de mirare, deci, că de multe ori, primul contact sexual îi prinde pe tineri nepregătiţi. De altfel, adolescenţii de astăzi încep viaţa sexuală mult mai devreme, la o vârstă pe care mulţi părinţi o consideră prematură. De aceea, majoritatea tinerilor cred că este suficient să aibă grijă să evite o sarcină nedorită, însă nu ştiu că o asemenea experienţă poate duce, printre altele, la boli cu efecte grave.

La ce vârstă deschizi subiectul

Ai să rămâi surprinsă, dar curiozitatea sexuală a copilului tău începe din primii ani din viaţă. Aşa cum sunt curioşi să-şi descopere degetele de la mâini şi de la picioare, tot aşa, bebeluşii vor să-şi cerceteze şi organele genitale. Chiar dacă sunt la o vârstă fragedă, copiii simt, de obicei, plăcere atunci când se ating în aceste zone – de aceea o fac când li se schimbă scutecul sau vine vremea băiţei.

La vârsta preşcolară, copiii se joacă adesea „de-a mama şi de-a tata“ sau „de-a doctorul“, unul din motive fiind că, prin aceste jocuri, află mai multe despre corpul lor. Conform psihologilor, aceste curiozităţi sunt normale şi nu trebuie înfrânate.

Şi la şcoală copilul va vorbi despre sex cu colegii lui, de la care va învăţa lucruri noi şi descrieri „colorate“ despre sexualitate şi despre părţile corpului. În plus, oricât l-ai proteja, va afla despre asemenea subiecte din reclamele, filmele sau videoclipurile la care este expus. Deci, atunci când te va întreba despre sex, nu încerca să eviţi subiectul sau să-l păcăleşti cu „barza“, căci îşi va pierde încrederea în tine şi va căuta răspunsuri la surse care s-ar putea să nu fie corecte. Pe de altă parte, nu-i da un răspuns academic, ci explică-i pe înţelesul lui. Conform experţilor, prima discuţie pe care părinţii ar trebui să o aibă cu copiii lor despre sex este pe la vârsta de 9-10 ani, înainte ca micuţul să ajungă la vârsta pubertăţii. Iar această primă discuţie ar trebui să explice rolul organelor genitale şi ce transformări se întâmplă în organismul lor atunci când cresc – apariţia pilozităţii, creşterea sânilor şi menstruaţia.

Postura moralistului nu ajută la nimic

O discuţie despre sex cu fiul sau cu fiica ta, abia trecută de 12 ani, este o adevărată provocare pentru ambele părţi. Specialiştii atrag atenţia că majoritatea părinţilor nu vorbesc cu copiii lor despre acest subiect, iar atunci când o fac nu reuşesc să transmită un mesaj util, deoarece preferă să adopte postura de moralişti pricepuţi.

Acest lucru nu ajută, însă, cu nimic. Dimpotrivă! Fie că deschizi tu sau copilul acest subiect, vorbeşte-i cât mai relaxat, din postura de prieten mai degrabă decât de părinte. Ai nevoie de fler şi de mult tact, pentru ca informaţiile pe care doreşti să i le transmiţi adolescentului să fie şi acceptate. În plus, este esenţial să păstrezi un echilibru între respectarea nevoii lui de independenţă şi dorinţa ta de a-l proteja.

De cum trece pragul adolescenţei, din clasa a şaptea sau a opta, fiul sau fiica ta va începe să experimenteze apropierea fizică, poate chiar primul contact sexual. Sunt experienţe pe care nu le poţi opri, însă îl poţi ghida să treacă prin ele cât mai bine. În plus, de la vârsta adolescenţei copilul începe să se distanţeze de părinţi, preferând să-ţi împărtăşească secretele, temerile, întrebările cu prietenii. Încearcă, totuşi, să ţii pasul cu el, întrebându-l zilnic despre viaţa lui, despre prieteni şi despre ceea ce simte – nu doar despre ce a făcut sau a învăţat la şcoală.

Contracepţia, subiect obligatoriu

Când vine vorba despre adolescenţi, poate cea mai importantă parte a discuţiei despre sex este cea legată de protecţie şi de contracepţie. Vorbeşte-i despre bolile cu transmitere sexuală, care au cea mai mare pondere în rândul adolescenţilor. În acelaşi timp, învaţă-l care sunt metodele şi noţiunile corecte despre contracepţie. Este vârsta la care sunt pe cale să-şi înceapă viaţa sexuală, dacă n-au făcut-o deja, iar cel mai rău lucru ar fi s-o facă haotic, fără să aibă informaţiile corecte, care pot preveni îmbolnăvirea lor sau o eventuală sarcină nedorită.

Sfatul specialistului

Bogdana Bursuc

psiholog şi psihoterapeut

Mind Institute, Bucureşti, www.mindinstitute.ro

În primul rând trebuie definit clar ce reprezintă educaţia sexuală, pentru că este posibil să existe încă în rândul adulţilor opinia că asta îi învaţă sau îi încurajează pe copii să facă sex. Când vorbim despre sexualitate, vorbim, de fapt, de componenta relaţională. Aceasta cuprinde nu doar aspectele fizice, emoţionale şi de interacţiune, ci şi multe altele, cum ar fi relaţiile de prietenie sau sentimentele de siguranţă, securitate, abilităţile de comunicare, negociere, autoanaliză, punerea de limite, de luare a deciziilor şi soluţionare a problemelor etc.

Tema sexualităţii trebuie abordată pe măsură ce copilul pune întrebări, iar răspunsurile trebuie să fie minime, cât să satisfacă curiozitatea copilului. Termenul consacrat – „adecvat vârstei“ – explică de ce aceleaşi subiecte privind educaţia sexuală trebuie revăzute la diferite vârste: odată cu creşterea copilului, subiectele vor fi explorate şi explicate mai pe larg.