De câte ori auzim: „E atât de mic încât va uita absolut totul până creşte. Adevărat, un copil care trăieşte o traumă va bloca amintirile dureroase, însă acestea îşi pot pune amprenta pe viaţă asupra lui.

De aceea angosele, temerile, comportamentele bizare ale copiilor trebuie observate atent, pentru că, în cazul în care ei trăiesc o traumă, cu cât e mai repede identificată şi tratată, cu atât mai mari sunt şansele ca ei o depăşească.

O traumă poate avea mai multe coordonate:  evenimentul care a cauzat-o s-a întâmplat pe neaşteptate (accident de maşină, cutremur, un deces în familie), s-a întâmplat în mod repetat (agresiuni fizice, sexuale, abuz emoţional, bullying), cineva a fost crud în mod intenţionat, copilul nu era pregătit pentru lucrul/evenimentul respectiv (divorţul părinţilor, violenţă domestică).

Probleme emoţionale

Dacă un copil trăieşte o astfel de traumă şi nu este ajutat să depăşească momentul, consecinţele pot fi grave şi îl pot afecta, la maturitate, atât fizic, cât şi psihic. Înainte ca trauma să-şi pună definitiv amprenta la maturitate, copilul trece printr-un stadiu de schimbări comportamentale care pot da indicii c[ exis[ o problem[. În această etapă, intervenţia unui specialist psihoterapeut poate fi salvatoare.

Copilul sau adolescentul are tulburări de somn, schimbări de apetit, probleme de atenţie, devine recalcitrant şi agresiv, îşi pierde interesul pentru lucrurile care îi plăceau, refuză să mai meargă la şcoală, acuză migrene sau dureri de stomac.

La maturitate, cele mai mari probleme cu care se confruntă adultul traumatizat în copilărie sunt cele la nivel emoţional, mental. Depresia este una dintre cele mai des întâlnite consecinţe, dar adeseori apar dependenţa de alcool, droguri sau medicamente şi tulburările de alimentaţie.

Aşa cum nici în copilărie nu au cerut ajutor, nu o vor face nici ca adulţi, vor încerca, fără succes, să managerieze singuri problemele apărute şi se vor refugia în mâncare sau alcool. De asemenea, pot deveni persoane anxioase, agresive, cu un comportament autodestructiv şi o un respect de sine foarte scăzut.

O altă problemă pe care o pot avea ca adulţi copiii traumatizaţi este să se implice în relaţii nesănătoase, cu indivizi nocivi, agresivi, abuzatori. E ca un cerc vicios - trauma din copilărie e continuată cu cele de la maturitate - din care nu mai pot ieşi.

Afecţiuni fizice

La extrema cealaltă, aceşti adulţi pot evita orice tip de relaţie, de apropiere. Pur şi simplu nu mai sunt capabili de afecţiune sau nici măcar de socializare. Preferă să se izoleze şi comunică foarte greu.

Mentalul este cel mai afectat pentru persoanele care au suferit o traumă în copilărie, însă uneori pot apărea şi probleme fizie. Şi nu sunt de ignorat. Pot apărea boli cronice, cauzate în special de stres, iar aceşti adulţi pot suferi de obezitate, diabet, boli autoimune, boli de inimă.

FOTO Shutterstoxk