Colindele tradiţionale. O scurtă istorie
Mai sunt câteva zile şi vine Crăciunul. Este sărbătoarea pentru care copiii se pregătesc şi repetă colindele pe care le învaţă încă de când sunt mici. În Ajun străzile sunt pline de copilaşi, care se duc din casă în casă la colindat, pentru a vesti Naşterea Domnului.
Colindele sunt cântece populare româneşti,de gen epico-liric. Obiceiul românilor este să ureze,prin aceste colinde,sărbători fericite rudelor şi străinilor. Colindele sunt legate de obiceiul colindatului,datină perpetuată din perioada precreştină. Colindele nu trebuie confundate cu cântecele de stea,specifice sărbătorilor creştine de iarnă,şi nici colindatul cu umblatul cu steaua. Colindele se cântă în preajma Crăciunului şi Anului Nou. Unele dintre ele au mai multe variante şi versiuni,potrivit diferitelor regiuni şi graiuri.
Originile colindelor
Iniţial,colindele aveau o funcţiune rituală,anume aceea de urare pentru fertilitate,rodire şi belşug. Acest obicei era legat fie de începutul anului agrar,adică de venirea primăverii,fie de sfârşitul său,toamna,la culegerea recoltei. Pe de altă parte,un scop des întâlnit al colindelor era acela de alungare a spiritelor rele şi de reîntâlnire cu cei plecaţi pe tărâmul celălalt. În acest sens,ele moştenesc funcţiunea sărbătorilor păgâne ale Saturnaliilor,Calendelor lui Ianuarie şi a Dies natalia Solis Invicti. Peste timp,din semnificaţia iniţială a colindelor s-a păstrat doar atmosfera sărbătorească,de ceremonie,petreceri şi urări.
În general,cei mici se duc în grupuri de 2-3,şi diferă numele grupului de colindători,numele conducătorului acestuia,precum şi ordinea celor colindaţi. Colindele sunt interpretate prin cântarea în grup,la unison,ori în două grupe,antifonic. Aceştia au la ei,de obicei,un clopoţel sau o tobă mică,care ajută colindul să fie mai frumos.
Obiceiul colindatului a înglobat în el nu numai cântec şi gestul ritual,ci şi numeroase mesaje şi simboluri ale unei străvechi spiritualităţi româneşti. El s-a păstrat asociindu-se câteodată cu celebrarea marelui eveniment creştin care este Naşterea Domnului Iisus Hristos.
Obiceiuri în Maramureş
Dacă în unele zone ale ţării la colindat merg copiii,în zona Maramureşului,cei care colindă sunt oamenii în toată firea. Obiceiul este să treacă pe la fiecare casă,şi apoi,împreună cu cei din case,să continue colindatul.
Cele trei zile de Crăciun sunt 25,26 şi 27 decembrie. În aceste zile sfinte se respectă tradiţii vechi de sute de ani. Colindatul este unul dintre aceste obiceiuri. Atât grupuri de copii,cât şi grupuri de adulţi se strâng laolaltă şi merg să colinde la casele vecinilor sau la casele altor oameni. Atunci se cântă "O ce veste minunată",un colind foarte vechi şi foarte popular în popor,cât şi "O brad frumos". Totodată colindătorii sunt serviţi cu colaci făcuţi în casă sau bani. Persoanele de origine slave din România sărbătoresc şi în data de 7 ianuarie Crăciunul pentru că de fapt,Crăciunul lor este pe aceea dată la două săptămâni după Crăciunul românesc,ortodox.
