Cuvioasa Parascheva, ocrotitoarea românilor

Pe 14 octombrie, când este prăznuită Sfânta Cuvioasă Parascheva, la Iaşi vin zeci de mii de pelerini din ţară şi chiar de peste hotare, acesta fiind unul dintre cele mai căutate locuri de pelerinaj din România.

De mai bine de trei veacuri,Sfânta Parascheva veghează asupra tuturor românilor,îi ajută pe cei săraci,vindecă boli,ocroteşte recoltele şi are grijă de familiile creştine.Jertfă răsplătită

În fiecare an,lucrurile se desfăşoară la fel:oricum ar fi vremea,pelerinii aşteaptă ore în şir să ajungă la racla care adăposteşte moaştele Sfintei Parascheva. Cât stau la rând,se roagă pentru

a-şi pregăti sufletul.

Atmosfera este caldă,oamenii trăiesc o bucurie aparte,care se răspândeşte în aerul rece de octombrie. Cei mai credincioşi şi mai răbdători rămân în biserică,pentru a fi a doua zi dimineaţa prezenţi la slujbă. Anul trecut,am cunoscut-o acolo pe Cristina Oprea,din Bucureşti. Stătea de şapte ore la coadă. Femeia ­este o obişnuită a pelerinajelor la Cuvioasa Parascheva,pentru că este născută chiar pe 14 octombrie,o iubeşte în mod special pe Sfântă şi are mereu dorinţa de a trăi astfel ziua aceasta. Chiar dacă aşteptarea este obositoare,Cristina o consideră ca pe o încercare a credinţei sale,iar când ajunge la raclă este cuprinsă de un sentiment de linişte şi o pace interioară pe care nimeni şi nimic nu i le poate dărui în altă parte.

Cuvioasa s-a născut pe teritoriul Bulgariei de azi în secolul al XI-lea,într-o familie de oameni bogaţi. De mică,era deosebit de milostivă. Când a crescut,a intrat în mănăstire şi a continuat să ajute săracii.

Minunile Sfintei

După moartea ei timpurie,mormântul Sfintei Parascheva a fost uitat,dar în urma unor minuni,moaştele i-au fost redescoperite. Când oraşul ei natal a fost cotropit de turci,moaştele au fost răscumpărate de domnitorul Vasile Lupu,care le-a aşezat în Catedrala „Sfinţii Trei ­Ierarhi“ din Iaşi. Mai târziu,au fost mutate în Catedrala Mitropolitană.

Miracolul de zi cu zi

În istoricul pelerinajului la moaştele Sfintei Parascheva sunt consemnate vindecări miraculoase. Unele sunt contestate de clerici,altele sunt intrate în istoria Catedralei ieşene. Se spune,de pildă,că trupul ei s-a mişcat atunci când două femei au vrut să-i pună o pernă sub cap. Chiar dacă n-am văzut cu ochii mei astfel de minuni,am întâlnit oameni a căror viaţă a fost atinsă de ele,care au trăit momente înălţătoare,când au simţit mila şi dragostea divină.

Rugăciune către Sfânta Parascheva

– La această dată,creştinii ortodocşi o pomenesc pe Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi,ocrotitoarea Moldovei şi cea mai populară dintre toţi sfinţii ale căror moaşte se găsesc în România. Este cunoscută şi sub numele de Sfânta Vineri sau Sfânta Cuvioasă Parascheva cea Nouă.

– Credincioşii romano-catolici şi cei greco-catolici îşi amintesc de Sfânta Fecioară Tereza din Avila,care a reformat mănăstirile de călugăriţe şi călugări din Ordinul Carmelitan.

– În această zi,creştinii romano-catolici îl sărbătoresc pe Sfântul Ignaţiu din Antiohia,episcop martir,al treilea episcop al Antiohiei,după Sfântul Petru şi Evodiu. El a intrat în arena circului roman la sărbătorirea triumfului lui Traian asupra dacilor,urmând exemplul Mântuitorului Hristos.

18 octombrie – Creştinii ortodocşi,greco-catolici şi romano-catolici îl prăznuiesc pe Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca.

Dicţionar biblic

diferite daruri ale Sfântului Duh pe care le lucrează Dumnezeu şi le împărtăşeşte fiecăruia precum voieşte. Unele erau pentru spirit,ca darul înţelepciunii,al cunoaşterii,al credinţei,al dragostei,al nădejdii şi al milei,altele pentru a dărui celolralţi binele,precum darul prorocirii,facerea de minuni,puterea alungării diavolilor,deosebirea duhurilor. Harismele s-au dat atât Apostolilor,care lle aveau pe toate,cât şi membrilor ierarhiei bisericeşti,precum şi credincioşilor.

slujbă de binecuvântare a pâinilor şi prinoaselor (grâu,untdelemn,vin) aduse de credincioşi. Slujba se săvârşeşte în ajunul marilor sărbători şi este încadrată în Vecernie (serviciul divin de seară).

>tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Împreună cu soţia sa bătrână Elisabeta nu putea avea copii. Într-o zi,în timpul unei slujbe la templu,un înger i s-a arătat şi l-a vestit că Elisabeta va naşte un copil „care va fi mare înaintea Domnului” (Luca 1:15). Pentru că el s-a îndoit de această prezicere,a fost pedepsit,luându-i-se graiul. Apoi,când într-adevăr soţia lui a născut un fiu,pe Ioan,Zaharia şi-a recăpătat darul vorbirii. De atunci,a început să profeţească despre fiul lui care urma să fie Înaintemergătorul Domnului.