De ce să agăţi vâsc în casă în noaptea de Revelion

Vâscul are o însemnătate sacră în folclorul european. Cunoscut şi sub denumirea de „creanga de aur“, este considerat o plantă cu puteri tămăduitoare.

Agăţat deasupra uşii,vâscul aduce noroc în casă,prosperitate şi fericire,iar cei care se sărută sub el de Revelion vor avea parte de bucurii în anul ce urmează.

Plantă cu puteri magice

Druzii (preoţii vechilor celţi din Galia şi din insulele britanice) considerau că planta de culoare verde-gălbuie are puteri tainice,putând vindeca boli. Ea era un bun antidot împotriva otrăvirilor şi proteja oamenii de efectele negative ale vrăjitoriei. În plus,atunci când doi duşmani se întâlneau sub un copac în care creştea vâsc,renunţau la arme şi se împăcau până a doua zi.

În Evul Mediu,oamenii atârnau crenguţe de vâsc de tavanul casei pentru a alunga spiritele rele. În mitologia nordică,Balder,zeul luminii,a fost ucis de Loki,zeul răului,cu o săgeată făcută din ramura unui vâsc. Plângându-şi amarnic fiul,lacrimile lui Frigg au transformat fructele roşii ale vâscului în bobiţe albe şi Balder a înviat. De aici şi credinţa vikingilor că planta are puterea de a-i învia pe cei decedaţi.

În Imperiul Asirian (933-612 i.Hr.),fetele necăsătorite se închinau zeiţei frumuseţii şi iubirii stând sub ramurile de vâsc pentru a avea noroc în dragoste.

Romanii obişnuiau să se sărute sub vâsc ca să încheie o logodnă. Obiceiul era foarte important pentru ei şi era văzut ca un legământ ce nu putea fi niciodată destrămat,logodna fiind pentru ei mult mai importantă decât căsătoria.

Bărbaţii anglo-saxoni care sărutau o femeie întâlnită întâmplător sub vâsc trebuiau să rupă o bobiţă din acea ramură. Planta urma să fie arsă după 12 zile,dacă nici unul dintre ei nu vroiau să se căsătorească.

Vâscul era tăiat după un întreg ritual

Pentru că planta avea pentru druzi puteri tămăduitore,era tăiată în cadrul unui ritual. Astfel,în cea de-a şasea noapte a lunii,după solstiţiul de iarnă,preoţii,îmbrăcaţi în haine albe,tăiau vâscul ce creştea în stejar cu un cuţit de aur şi se îngrijeau ca acesta să nu atingă pământul,pentru a nu-şi pierde puterile magice. Ceremonia se încheia prin sacrificarea a doi tauri.

Originea numelui

Numele plantei provine din latinescu „viscum album“. Oamenii au observat că vâscul creştea doar pe ramurile copacilor pe care stăteau păsările,de aici şi denumirea plantei. Mai târziu,prin sec. al XVI-lea,botaniştii au descoperit că,de fapt,vâscul se înmulţea prin seminţele ingerate de păsări.

:De la vâsc se folosesc doar frunzele şi tulpinile tinere,restul plantei fiind toxic pentru organism.