Dorinţele se împlinesc la Mănăstirea Hagigadar
-Mănăstirea armenească Hagigadar, situată pe o colină şi aflată la 3 km de Suceava, atrage de mai bine de 500 de ani credincioşii, care îşi împlinesc dorinţele prin respectarea unei vechi tradiţii: urcă în genunchi dealul care duce spre mănăstire şi înconjoară biserica de trei ori.
Canaturile uşilor de la Hagigadar sunt pline de bileţele cu dorinţele credincioşilor. La fel pereţii şi dalele aleilor pietruite poartă gândurile de mai bine scrise de cei care au trecut pe aici. Însăşi denumirea mănăstirii, Hagigadar, provine din limba armeană, şi semnifică împlinirea unei dorinţe sau a unei rugăciuni. Aminteşte de legenda construirii acesteia.
Biserica închinată Maicii Domnului
În secolul al XIV-lea, fraţii armeni Drăgan şi Bogdan Donavachian s-au oprit pe locul unde se află azi sfântul lăcaş. Erau negustori de vite în drum spre Budapesta. Peste noapte, unul dintre ei a avut un vis. I s-a arătat Fecioara Maria care i-a spus astfel: „Vă binecuvântez să vă izbutească negoţul şi familiile voastre să trăiască în bunăstare. Dar dacă va fi aşa, vă cer ca atunci când vă veţi întoarce pe locul acesta să ridicaţi o mănăstire cu hramul Adormirea Maicii Domnului“. După ce au câştigat de trei ori mai mult din negoţ, fraţii au revenit pe meleagurile noastre şi au finalizat lucrările la o mănăstire din piatră în anul 1512.
Urcuşul se face în tăcere
În amintirea suferinţelor îndurate de Mântuitor, din dorinţa de a cere iertare pentru păcatele săvârşite şi de a mulţumi Domnului pentru tot ce au bun în viaţa lor, credincioşii care vin la Mănăstirea Hagigadar respectă obiceiul de a trece pragul bisericii ei numai după ce parcurg un drum anevoios. Urcă dealul care duce la mănăstire în genunchi, cu capul plecat, în tăcere. Se opresc din timp în timp ca să se odihnească şi reiau drumul. Trec de poarta mănăstirii şi înconjoară de trei ori biserica, apoi, la fiecare dintre cele 4 colţuri ale bisericii, stau pe loc în rugăciune. Unii adaugă la fiecare rugăciune o dorinţă şi se ridică numai când ajung la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din interiorul bisericii.
În zi de hram vin sute de pelerini
Cu toate că nu este zi în care măcar un credincios să nu urce până la mănăstire şi să nu se roage aici, biserica din interiorul Mănăstirii Hagigadar este deschisă doar două zile, joi şi vineri, când preotul armean face slujba de sfinţire a apei. În zi de hram, la sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului, mănăstirea devine neîncăpătoare. Sfânta Liturghie are loc în cea mai apropiată duminică de marele praznic. De pildă, anul acesta s-a desfăşurat pe 12 august şi nu pe 15 august, deoarece cultul armean are specificul de a păstra hramul duminica. La finalul Sfintei Liturghii, are loc o agapă creştină numită hurban, în timpul căreia se mănâncă un preparat tradiţional armenesc, supa ritualică de urechiuşe sau aganciabur. În supă se fierb găluşte umplute cu carne de vită, numite la noi colţunaşi, în armeană aganci. În seara din ajun, mai multe femei se adună la mănăstire şi fac aceste preparate. Se spune că pentru fiecare 40 de găluşte li se îndeplineşte o dorinţă.
Icoana Maicii Domnului, neatinsă de foc
În anul 1993, turla bisericii a fost lovită de trăsnet şi un incendiu a distrus o parte din mănăstire, dar icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului a fost atinsă doar pe o mică porţiune. Au rămas zidurile din piatră, funinginea a acoperit interiorul bisericii. Cu timpul, urmele incendiului au fost şterse de pe picturile din interior, turla a fost reparată, trapeza şi poarta restaurate.
