Filipii de iarnă, protectori ai casei

Zilele cuprinse între 25 ianuarie şi 2 februarie poartă denumirea de Filipii de iarnă în calendarul popular românesc. Divinităţi de sorginte păgână, Filipii protejează păsările şi animalele din gospodărie de lupi şi de fiare sălbatice.

O legendă spune că Filipii sunt apostoli care au fost aruncaţi într-o groapă cu lupi,din care au scăpat cu viaţă datorită credinţei în Dumnezeu. Tot despre Filipi se mai zice că sunt şase fraţi rătăcitori care-i fereau de foc,de lupi şi alte fiare pe cei care-i cinsteau. La sat,lupii erau văzuţi ca o pedeapsă divină împotriva celor care renunţau la vechile tradiţii şi rosturi. De aceea,în perioada Filipilor de iarnă sunt urmate o serie de obiceiuri.

Nu se dă cu împrumut

De Filipii de iarnă,gospodarii,mai ales ciobanii,se feresc să dea cu împrumut ceva din casă. Oierii care nu procedează astfel riscă să fie călcaţi de lupi,care sfâşie şi omoară vitele şi oile,făcând pagubă. Nici tâmplarii sau cei care lucrează cu lemnul şi cu unelte ascuţite nu lucrează de Filipi,din credinţa că în acest mod vor avea mai mult de lucru peste an. De asemenea,nu lucrează la gura cuptorului,ba chiar o lipesc,deoarece aceasta se aseamănă cu gura lupului. Unii atârnă în dreptul coşului o unealtă care taie,precum un topor,pentru a feri casa de lupi.

Nu se coase,de teama bolilor

Femeile evită în această perioadă să coasă,din credinţa potrivit căreia obiectele ascuţite atrag boli grele,ca vărsatul de vânt,rănirile sau accidentele casnice. Gospodinele pot desfăşura însă alte activităţi casnice,precum curăţarea ştergarelor sau a hainelor cu apă clocotită. Există credinţa porivit căreia în acest fel se opăresc gurile lupilor flămânzi.

Sunt păzite focurile

Perioada dintre Filipii de toamnă şi cei de iarnă este propice împerecherii lupilor. De aceea,tradiţiile şi superstiţiile legate de acestea sunt ţinute mai ales de femei,pentru a fi fertile şi a avea copii feriţi de boli. Tot ele se îngrijesc de foc sau de jarul din vatră,fiindcă se crede că lupii obişnuiesc să dea târcoale gospodăriilor şi să caute tăciuni aprinşi.

Legenda lupului

În mitologia românească,lupul este o fiinţă duală,având o latură benefică şi una malefică. Conform unor legende,Necuratul a plăsmuit animalul din lemn şi lut,dar,nereuşind să-i dea viaţă,a acceptat o înţelegere cu Dumnezeu:lupul adus la viaţă va fi lăsat să-şi urmeze stăpânul – fie pe Tatăl Ceresc,fie pe Dracul-,urmând să aparţină celui preferat de el. Viu fiind,lupul s-a asmuţit asupra diavolului,care a scăpat numai aruncându-se într-un ochi de apă. Iarna,când diavolii nu se mai pot ascunde în ape,mai ales după Bobotează,sunt alungaţi din loc în loc de lupi. Se mai crede că lupul devine călăuză de nădejde a sufletelor,în Lumea de Apoi.

Ştiai că...

...conform tradiţiei,aceia care nu respectă obiceiurile din perioada Filipilor de iarnă au şanse mari să-şi piardă păsările din gospodărie?

...dacă până la finalul zilelor de Filipi luna este plină şi cerul senin,anul va aduce recolte bogate,iar vara nu va fi secetoasă?

...în ziua nunţii,miresele de la sate primeau de la soacră sau mamă un număr de Filipi (zile) pe care erau nevoite să-l respecte? Acesta era diferit,în funcţie de zonă.

... în zona Hunedoarei,mamele care alăptau pentru prima oară copilul foloseau o „gură de lup“? Instrumentul cu valoare ritualică era confecţionat dintr-o falcă şi din pielea animalului. Rostul acestui gest era de a trasnsfera vitalitatea şi puterea sălbăticiunii asupra nou-născutului.