În Săptămâna Luminată, raiul este deschis

1 47218 original jpg jpeg

Prima săptămână după Paşte este numită Săptămâna Luminată. În popor există credinţa că raiul se deschide odată cu Învierea Domnului şi rămâne aşa până în Duminica Tomii (prima duminică după Paşte. După o veche datină, uşa din mijloc a altarului bisericii este scoasă toată săptămâna. În aceste zile nu se fac nunţi. În plus, fiecare zi are denumirea ei şi activităţile trebuie să se desfăşoare după datinile străvechi, pentru a asigura prosperitate şi sănătate. Lunea Albă vesteşte Învierea

A doua zi de Paşti „se umblă cu pasca”,adică are loc petrecerea în cadrul familiei lărgite. Merg mai întâi fiii la părinţi,nepoţii la bunici şi finii la naşi. Aceştia iau de obicei cu ei o pască,câteva ouă roşii şi o sticlă cu vin. În unele zone ale ţării,există obiceiul udatului. Se spune că cine moare în această zi merge în rai nejudecat. Totodată,aceasta este ziua tuturor sfinţilor.

În Marţea Oprită nu se lucrează

Această zi,numită şi Marţea Dracului,deschide o serie amplă de sărbători în cele trei,şapte sau nouă marţi de după Paşte,legate de calendarul agricol. Respectarea lor fereşte semănăturile,viile şi livezile de furtuni,de grindină şi de îngheţ. Cei care nu muncesc în această zi sunt apăraţi de boli,iar avutul lor prosperă. Femeile fac pomeni în curtea bisericii şi dăruiesc colaci,băutură şi mâncare pentru săraci. Nimeni nu lucrează la câmp şi nici în casă. Sfânta Miercuri sau Nunta şoarecilor

Tradiţia spune că în această zi femeile nu merg la câmp,pentru a fi ferite de boli de picioare. Numele sărbătorii vine de la credinţa că aceia care nu o respectă vor avea recoltele distruse de şoareci. Paparuda (paparuga sau dodoloiu,cum se numeşte în unele regiuni) se serbează totdeauna în această zi. Şi tot acum,tinerii merg în pădure după flori şi nouă buciumei (beţe uscate de alun).

În Joia Nepomenită nu se coase

Joile de după Paşte şi până la Rusalii sunt serbate mai ales de femei,pentru ca holdele să fie apărate de grindină şi de secetă,iar familia să fie protejată de boli. În această zi se fac colaci care se duc la biserică şi se pomenesc morţii. De dimineaţă se pune foc sub pomi,pentru a distruge viermii şi omizile. Tot în zori se face focul în faţa casei cu nouă beţe de alun uscate (buciumei),din convingerea că vor veni sufletele celor morţi

să se încălzească.

Se obişnuieşte ca la ceremonie să fie invitaţi vecinii,cărora le sunt oferiţi colăcei,ouă roşii şi ulcele din lut,împodobite cu flori de primăvară.

Izvorul Tămăduirii sau Vinerea Scumpă

Ca şi la Bobotează,în această zi toate apelesunt sfinţite. Sărbătoarea este respectată şi pentru a elimina pericolul secetei şi pentru a asigura rodirea pământului şi poartă numele de Izvorul Tămăduirii sau Fântâniţa. Tradiţia spune că aceia care beau apă şi se spală pe părţile bolnave ale trupului cu apă de la Izvorul Tămăduirii se vindecă.

Vinerile Scumpe sunt ţinute de femeilebătrâne,ca şi duminicile,pentru a le asigura un loc în rai. În trecut,în această zi se curăţau izvoarele,ca să aibă oamenii apă. Se căutau izvoare noi,se construiau şi se curăţau fântânile de pe moşia satului. Se credea că izvoarele şi fântânile amenajate în această zi vor avea apă abundentă şi nu vor seca în verile secetoase.

Zile dedicate celor din Lumea de Apoi

Este prima dintre cele nouă sâmbete interzise de după Paşte. În această zi,sunt date de pomană pască,ouă roşii şi o lumânare.

Duminica Tomei,ziua morţilor

Cunoscută sub numele de Paştele Mici sau Paştele Morţilor,această zi este dedicată morţilor. Se crede că această sărbătoare este o prelungire a sărbătorii Învierii în Lumea de Apoi. În unele zone ale ţării,sărbătoarea poartă numele de Druşte. Tot în această zi,sunt pomeniţi cei înecaţi.

Credinţe şi superstiţii

Paştele Blajinilor

Sărbătoarea populară numită şi Paştele Blajinilor este dedicată spiritelor strămoşilor. În cele mai multe zone din ţară,această sărbătoare este ţinută în ziua de după Duminica Tomei. Blajinii trăiesc pe un ostrov traversat de apa Sâmbetei sau chiar sub pământ,lângă rai. Rohmanii sau blajinii se întâlnesc cu femeile lor numai o dată pe an,de Paşte. Numai că ei nu ştiu să calculeze când cade Paştele,aşa că oamenii le dau de veste aruncând coji de ouă roşii în apa râurilor.

Sărbătoarea celor două lumi

La Paştele Blajinilor se depun ofrande pe morminte,se plâng morţii,se dă de pomană şi se întind mese festive (rituale) în cimitir,lângă biserică sau pe câmp.

După un an de post şi de izolare,bărbaţii blajini se întâlnesc cu femeile blajine. Ei se ospătează cu resturile de alimente trimise pe apă,căzute pe pământ sau date de pomană. Astfel,oamenii îşi imaginau în trecut că petrec Paştele împreună cu strămoşii lor,în ziua în care se deschid cerurile.