Izvorul tămăduirii: sărbătoarea Maicii Domnului, vindecătoarea
Fie că îşi pun nădejdea în puterea vindecătoare a aghiazmei care se face în această zi, fie că speră ca rugăciunile către Maica Domnului să le fie ascultate, credincioşii au mare evlavie şi cred în harul bogat al acestei sărbători, una dintre cele patru dedicate Născătoarei de Dumnezeu.
Tradiţia spune că, înainte de a ajunge împărat, Leon cel Mare se plimba printr-o pădure de lângă Constantinopol. Acolo a întâlnit un bătrân orb care i-a cerut puţină apă şi l-a rugat să îl ducă în cetate. Leon a căutat un izvor pentru a-l ajuta pe sărman, dar fără folos.
Un orb îşi recapătă vederea
Pe când se frământa să găsească o soluţie, a auzit-o pe Fecioara Maria spunându-i: „Nu este nevoie sa te osteneşti, căci apa este aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure şi, luând cu mâinile apa tulbure, potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi“. El a ascultat şi a reuşit să găsească izvorul. L-a spălat pe faţă pe bătran, iar acesta şi-a recăpătat vederea. După ce a ajuns împărat, Leon a ctitorit o biserică lângă firul de apă. Pentru aceasta, Maica Domnului a devenit ocrotitoare a vieţii credincioşilor şi „Izvor al tămăduirilor“.
Lăcaşul sfânt din Istanbul
Conform mărturiilor credincioşilor, de-a lungul timpului acest izvor a vindecat foarte multe boli, răni şi suferinţe. Pelerinii care vizitează Istanbulul se pot închina în biserica Izvorului Tămăduirii. Construcţia actuală a fost ridicată în secolul al XIX-lea, însă în subsolul ei este un paraclis din secolul al V-lea, unde chiar şi în prezent există sursa cu apa tămăduitoare.
Ziua în care se sfinţeşte apa
Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii are loc în fiecare an în prima vineri de după Paşti. Praznicul e menit să arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea divină de mântuire a credincioşilor. Fiind o sărbătoare importantă, marcată în calendar cu cruce roşie, ortodocşii vin în această zi la biserică pentru a participa la slujba sfintei liturghii, iar apoi la slujba de sfinţire a apei – care poartă şi numele de aghiazmă mică.
„Cu crucea Ta păzeşte pe poporul Tău“
Din apa sfinţită, credincioşii îşi iau puţin într-o sticlă, pentru a bea în dimineţile următoare. După ce preotul sfinţeşte apa, îi stropeşte pe credincioşi cu un mănunchi de busuioc, în timp ce toată lumea cântă troparul: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvintează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu crucea Ta păzeşte pe poporul Tău“. Astfel, în popor s-a reţinut că scopul aghiazmei este de a alunga duhurile rele şi de aceea mulţi vin la biserică numai pentru a se aproviziona cu apa sfinţită.
Ziua fraţilor de cruce
În această zi, în unele zone ale ţării, adolescenţii se fac fraţi sau surori de cruce. Acest legământ are loc cu sau fără martori, în casă, în grădină sau în jurul unui copac înflorit. Momentele rituale includ pronunţarea cu voce tare a jurământului, schimbul colacului sau al altor obiecte cu valoare simbolică, precum o oală sau o strachină din lut, împreună cu o lumânare aprinsă. Din ceremonie mai face parte îmbrăţişarea frăţească, ospătarea cu alimente rituale şi jocul. După încheierea solemnă a legământului, cei înfrăţiţi îşi spun până la moarte „surată“ sau „fârtate“ şi se comportă unul faţă de altul ca adevăraţi fraţi şi surori: se sfătuiesc în cele mai grele momente din viaţă, îşi împărtăşesc secretele, se ajută şi se apără reciproc.
… împăratul Iustinian, care suferea de o boală grea, s-a vindecat după ce a băut apă din izvorul lui Leon? Drept mulţumire, a ctitorit o biserică şi mai mare în acel loc.
… şi la noi în ţară există izvoare tămăduitoare? Pelerinii vin la Mănăstirile Ghighiu, Dervent şi Horaicioara, pentru a lua apă de leac.
