Mănăstirea Pasărea este o adevărată oază de pace, la câţiva kilometri de Bucureşti

Chiar la marginea pădurii Pustnicu, în comuna Brăneşti, din judeţul Ilfov, chiar la confluenţa pârâurilor Pasărea cu Şindriliţa, se află Mănăstirea Pasărea. Legenda spune că a primit acest nume de la ctitorii ei, Sfântul Calinic de la Cernica şi arhimandritul Timotei, fiindcă în zonă erau tot timpul multe stoluri de păsări.

Din anul 1955, mănăstirea este monument istoric şi adăposteşte o parte din Sfintele Moaşte ale Sfântului Pantelimon, Sfântului Mucenic Mina şi Sfântului Mercurie. Când vremea o permite, orice vizită aici poate continua cu un picnic în pădurea Pustnicu, o adevărată oază de verdeaţă, la doar 19 kilometri de Capitală.Cândva, această pădure a făcut parte din Codrii Vlăsiei, care acopereau şi teritoriul unde se află acum Bucureştiul.

Biserica este înconjurată de 67 de chilii pentru maici, ateliere şi un muzeu în care pot fi admirate o colecţie de artă bisericească veche, lucrări de ceramică, broderie, emailuri şi câteva lucrări ale sculptorului Gheorghe Anghel, care şi-a petrecut aici ultimii săi ani şi care l-a înfăţişat pe poetul Mihai Eminescu aşa cum îl ştim reprezentat de bustul din faţa Ateneului Român.

În apropierea mănăstirii, se află cimitirul monahal, unde se găseşte înmormântat şi sculptorul Anghel. Mănăstirea a fost construită în secolul al XIX-lea, în vremea domniei voievodului Caragea (1754–1844), iar iniţiativa i-a aparţinut stareţului Mănăstirii Cernica, Arhimandritul Timotei, care fusese rugat de trei măicuţe să le construiască un schit mic.

Legenda mănăstirii

Alegerea locului pentru ridicarea mănăstirii, precum şi a numelui acesteia este dezvăluit de o legendă locală. Potrivit acesteia, în anul 1813, Arhimandritul Timotei a fost însoţit de trei măicuţe pentru a găsi cel mai bun loc pentru construirea unui schit. În drumul lor de-a lungul marginii Codrilor Vlăsiei, au observat că sunt urmaţi de o pasăre cu un ciripit deosebit. Sub un stejar bătrân, pasărea s-a oprit şi a început să facă mare zarvă, ca şi cum ar fi vrut să le spună ceva. Atunci, arhimandritul a înfipt toiagul în pământ şi a rostit: „Aici va fi altarul bisericii!‟ şi a decis ca numele viitorului schit să fie Pasărea.

Cea dintâi biserică, prăbuşită la cutremur

Prima biserică din lemn a mănăstirii de astăzi şi 14 chilii pentru maici au fost ridicate în poiana liniştită de la marginea Codrilor Vlăsiei, dar au fost distruse de cutremurul din anul 1838. Pentru biserică fusese folosit lemnul adus de la o altă biserică din Bucureşti, demolată, ce purta hramul Sfântului Nicolae. În prezent, pe acel loc unde s-a aflat cea dintâi biserică este o troiţă, iar pe noua biserică a fost zugrăvită icoana Sfântului Nicolae al cărui hram îl purta biserica din care provenea lemnul lăcaşului prăbuşit. Localnicii din zonă s-au implicat în pregătirile pentru construirea celei de-a doua biserici, care a fost ridicată între 1846 şi 1847. I s-a dat hramul Sfânta Treime şi a fost zugrăvită de monahi de la Mănăstirea Cernica şi de la Muntele Athos. Aceasta ocroteşte o raclă cu moaştele a trei sfinţi: Sfântul Pantelimon, Sfântul Mucenic Mina şi Sfântul Mercurie, alături de un alt sfânt odor, o icoană care o înfăţişează pe Maica Domnului şi care are puteri vindecătoare.

Călugăriţele au îngrijit răniţii în război

De-a lungul timpului, la Mănăstirea Pasărea s-a adoptat viaţa de obşte. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, până în anul 1882, aici s-a deschis o şcoală primară pentru surorile mănăstirii şi copiii din satele din apropiere, precum şi un spital cu 12 locuri. În anul 1921, a fost înfiinţată prima şcoală primară pentru fete orfane. Multe dintre aceste fete au devenit apoi măicuţe. În Al Doilea Război Mondial, călugăriţele de la Mănăstirea Pasărea au făcut mai mult decât să ridice către Domnul rugăciuni pentru lume. Au acceptat să facă tot ce le stă în putinţă pentru a-i vindeca pe ostaşii căzuţi la datorie. Unele dintre ele au urmat cursurile şcolii sanitare. Cele care s-au dovedit pricepute în sălile de operaţie, au fost trimise în spatele frontului, către soldaţii răniţi, iar după ce îi îngrijeau pe aceia, reveneau la mănăstire. Tot în acea perioadă, sfântul lăcaş a devenit adăpost pentru mari personalităţi ca Patriarhul Nicodim, Mihail Sadoveanu, Victor Eftimiu, Marin Sorescu.

Ştiai că…

…la Mănăstirea Pasărea, de Înviere, maicile şi preoţii coboară la subsolul mănăstirii, în osuar, unde sunt păstrate craniile călugăriţelor care au vieţuit în acel loc, şi se rostesc rugăciuni? O posibilă explicaţie ar fi aceea că este nevoie să-şi amintească, la fel ca noi toţi de altfel, că sunt trecători, că viaţa de pe pământ trebuie să fie o perioadă de pregătire şi primenire sufletească pentru a fi mântuiţi şi a putea fi primiţi în Împărăţia Cerurilor.

Bine de ştiut!

De mai bine de 30 de ani, în incinta mănăstirii, se găseşte un cămin de bătrâne unde o parte din măicuţele de la Mănăstirea se îngrijesc de 30 de persoane vârstnice.

Sursă foto: Shutterstock