Superstiţii din Săptămâna Mare
Sărbătoarea Învierii Domnului este un moment cu totul deosebit şi, chiar dacă tradiţiile religioase nu diferă, obiceiurile laice pascale dau o culoare specifică şi un aer pitoresc fiecărei regiuni de la noi din ţară.
Fetele îşi visează ursitul în Joia Mare
Un obicei din partea de sud a ţării, din Oltenia, este ca fetele necăsătorite să facă pe o sfoară câte 12 noduri, câte unul după citirea fiecărei Evanghelii. Pentru fiecare îşi pun o dorinţă, iar şnurul îl aşază sub pernă pentru a-l visa peste noapte pe cel cu care se vor mărita. Apoi, la fiecare dorinţă împlinită peste an, ele desfac câte un nod. Tot în Joia Mare (sau în unele zone, în Sâmbăta Mare) se vopsesc sau se încondeiază ouăle. Despre ouăle înroşite în Joia Patimilor se spune că dacă sunt sfinţite, apoi îngropate pe o moşie sau într-o grădină, ţin grindina departe de aceste locuri.
Superstiţii din Joia Neagră
Potrivit credinţei populare, în această zi...
... cei care dorm, vor fi leneşi tot anul.
... rudele care au murit vizitează locuinţele din timpul vieţii, unde rămân până în sâmbăta dinaintea Rusaliilor.
... se vopsesc sau se încondeiază ouăle,despre care se spune că nu se vor strica tot anul,dacă nu chiar mai mult timp.
În Noaptea de Înviere şi în cele trei zile de Paşte sunt respectate mai multe obiceiuri:
-la Slujba de Înviere, femeile îmbracă o cămaşă nouă, pe care au ţesut-o în timpul unei nopţi. În sudul ţării, unii credincioşi aduc la biserică un cocoş, vestitor al miezului nopţii, momentul Învierii lui Hristos. La final, păsările sunt date săracilor.
-ascultând chemarea preotului:„Veniţi de luaţi Lumină!“, credincioşii din toate zonele ţării primesc Lumina Sfântă şi-şi spun cu bucurie şi emoţie „Hristos a înviat!“ şi „Adevărat a înviat!“.
-după terminarea slujbei, oamenii merg la mormintele rudelor şi aprind lumânări ca să le dea vestea cea mare a Învierii. În comuna Iloviţa din Mehedinţi se obişnuieşte să se meargă la cimitir a doua zi de Paşte, împreună cu preotul, pentru cinstirea memoriei răposaţilor.
-cu lumânările aprinse, credincioşii pornesc spre casele lor. Mai întâi, intră bărbaţii. Fiecare se închină, stinge lumânarea pe pragul uşii şi o păstrează pentru momente de primejdie.
-în zorii primei zile de Paşte, copiii din Maramureş vestesc Învierea în casele vecinilor şi rudelor, care le dau ouă roşii şi bănuţi.
-în Muntenia, Oltenia şi Moldova, în dimineaţa primei zile de Paşte, toţi ai casei se spală pe faţă cu apa în care se adaugă un ou roşu, un bănuţ şi un fir de busuioc, ca să fie frumoşi şi roşii în obraji ca oul vopsit, tari ca banul şi căutaţi ca busuiocul. Ultimul care se spală pe faţă mănâncă oul şi ia bănuţul.
-se spune că aceia care ciocnesc ouă de Paşte se vor vedea şi pe lumea cealaltă. În Banat, înainte de a mânca din bunătăţi, se tămâiază toate bucatele.
-a doua zi de Paşte, în Transilvania, este datina ca bărbaţii să meargă cu stropitul la familiile unde sunt fete de măritat, pe care le „udă“ cu parfum sau cu apă pentru ca ele să fie sănătoase.
Florile de la Denia Mare, bune de leac
Vinerea Patimilor este ţinută cu post negru de femei, îndeosebi de cele în vârstă. Nu pun la cuptor pâine, cozonaci, pască şi nimic altceva, nu spală, nu cos, pentru a nu mânia pe Maica Domnului şi nici pe Sfânta Vineri,cunoscuta Cuvioasă Parascheva. Pentru a ţine departe sălbăticiunile, femeile din unele sate obişnuiesc să tămâieze, înconjurând casa de trei ori.
Seara, îşi acoperă capul cu năframe negre şi, după ce participă la Denia Prohodului Domnului, ele iau de la preot florile aduse la slujbă, care sunt bune pentru tămăduirea bolilor. Apoi, cu lumânările aprinse, ele merg către case,pentru a da de ştire şi celor care au murit că se apropie Învierea lui Hristos. Odată ajunse, ocolesc locuinţa de trei ori şi se închină în timp ce‑i trec pragul. Lumânările de la Denia Mare se păstrează pentru zile cu necazuri.
Mielul se sacrifică în Sâmbăta Mare
Ultima zi de pregătiri înainte de Înviere este Sâmbăta Patimilor. Pentru a-şi uşura treburile, unele gospodine fac din Joia Mare cozonacii, pasca, pâinea, urmând ca acum să gătească drobul, ciorba şi friptura de miel şi să finalizeze curăţenia din casă. Prin forma ei, pasca aminteşte de soarele cu care este asemuit Hristos cel venit pentru a da Lumina cunoaşterii lui Dumnezeu tuturor oamenilor. Aluatul împletit reprezintă neamurile care se succed, iar crucea din mijloc este semnul jertfei făcute de Mântuitor.
De unde provine obiceiul Iepuraşului de Paşte?
Considerat simbol al Sărbătorii Pascale, acest animăluţ simpatic i-a cucerit pe mulţi români, mai ales pe cei de la oraş şi pe copii, care abia aşteaptă cadourile de la urecheat. Tradiţia ca Iepuraşul să aducă dulciuri îşi are originea în Germania. Necuvântătorul reprezenta fertilitatea şi viaţa nouă. Începând cu secolul al XIX-lea, el a fost asociat Săptămânii Patimilor, chiar dacă nu există o legătură între Învierea Mântuitorului şi Iepuraşul de Paşte.