Povestea Junilor Braşoveni

1 57670 original jpg jpeg

Nu sunt des întâlnite zilele când un oraş este plin de călăreţi frumos îmbrăcaţi, mândri şi demni, coborâţi parcă din alte timpuri. O dată pe an, în prima duminică după Paşti, la Braşov, are loc parada Junilor Braşoveni.

Odinioară, aceşti invadatori prietenoşi anunţau triumful primăverii asupra iernii grele. Astăzi, tradiţia s-a păstrat, în mare, dar era tehnologiei asistă spectacolul, aducându-l într-un secol XXI plin de telefoane inteligente şi tablete.

„Apăi, la Petri de-om mere“

Deşi nu ştim cât de lungă este istoria unor astfel de defilări în Braşov, odinioară, parada Junilor Braşoveni debuta la dată fixă, 25 martie, şi se încheia fie de Duminica Tomii, fie de paştele Blajinilor. Primele parade în stilul actual au avut loc după 1870 la Braşov. Parada avea rost mai mult pentru suflet, decât pentru ochi, fiindcă intrarea încrezătorilor călăreţi în cetate era semn că primăvara a învins iarna, iar soarele şi-a recăpătat pe deplin puterile. În timpul comunismului au fost confiscate o parte din cai şi o parte din costume. Însă,„defilarea“ junilor a revenit după 1990. În zilele noastre, în Duminica Tomii, la o săptămână după Paşte, Braşovul este invadat de zeci de călăreţi din alte vremuri care străbat străzile oraşului vechi. Pe tot parcursul călătoriei, junii sunt întâmpinaţi de locuitorii Braşovului cu urale şi aplauze, cărora le răspund prin a-i invita să-I însoţească „la Petri“ ca să petreacă, în natură, alături de ei.

Pregătiri amănunţite

Călăreţii din Scheii Braşovului sunt mândria oraşului, iar mii de oameni îi întâmpină cu urale şi aplauze, imortalizând fiece moment cu telefonul inteligent, tableta sau aparatul foto sofisticat. Numărul spectatorilor se măreşte de la an la an, iar cel al vizitatorilor străini este şi el în creştere. Junii se trezesc de cu zori, îşi pun straiele cele bune, împodobesc caii cu ciucuri şi se adună cu mare alai în centrul oraşului. Apoi, încing hora şi se întrec în aruncarea buzduganului pentru a-şi dovedi puterea. Costumele sunt speciale şi de-a dreptul încântătoare, multe dintre ele confecţionate manual cu multă muncă înainte de anii 1900. Încărcate de podoabe, mărgele şi nasturi de argint, costumele sunt şi foarte grele, unele cântărind chiar şi 10 kilograme. Ciucuri, pălării negre şi elegante, haine sclipitoare, cămăşi albe lungi până la genunchi,„laibăre“ (haine ţărăneşti de postav, lungi până în talie) sau „spenţere“ (veste) sunt numai câteva elemente ale portului junilor pe care ei îl îmbracă cu mândrie.

Pietrele lui Solomon

Un element nelipsit din recuzita Junilor era un fel de trompetă cu şase găuri, numită surlă, cu ajutorul căreia se scoteau sunete stridente. Acestea, împreună cu focurile pistoalelor, chiotele şi goana cailor alcătuiau adevăratul tablou de vânătoare rituală a spiritelor iernii. Odată ajunşi la Pietrele lui Solomon, într-un amfiteatru natural, junii se răspândesc pe cele două platouri la locurile amenajate din moşi strămoşi, la mesele lor. Petrecerea începe prin ieşirea la horă şi aruncarea buzduganului, pe melodia cunoscută ca „Hora junilor“,moment în care sunt invitate la joc şi fetele. Odată încheiate jocurile, junii se încolonează şi se îndreaptă călare spre Piaţa Unirii din Braşov unde fiecare grup cântă pentru ultima dată „Hristos A Înviat!“. Grupurile de juni se despart, iar defilarea călare ia astfel sfârşit.