Ritualuri magice de Sfântul Andrei
Noaptea de 29 spre 30 noiembrie este numită în popor şi Andreiul de iarnă şi face trecerea de la toamnă la iarnă, de la multă lumină la mult întuneric.Tradiţia spune că ziua Sfântului Andrei a înlocuit o importantă divinitate precreştină care personifica lupul.
Noaptea Andreiului,timp de întâlnire a credinţelor mai vechi cu cele mai noi,este considerată magică – o noapte în care în care animalele prind grai şi puteri neobişnuite,iar strigoii,vârcolacii şi sufletele ce nu şi-au găsit încă odihna vin prin lume pentru a provoca suferinţă oamenilor, pentru a strica sporul gospodăriilor şi a se joaca cu lupii şi urşii. Credinţa populară spune că,în noaptea Andreiului,doar usturoiul poate fi o armă eficientă şi la îndemână,fiindcă se zice că strigoilor nu le place mirosul de usturoi.
Farmece de dragoste şi de aflat ursitul
-În noaptea de Sfântul Andrei,ritualurile de dragoste au puteri înzecite. De pildă,se crede că tinerele nemăritate îşi pot vedea ursitul în vis,dacă pun sub pernă un fir de busuioc sfinţit.
-Se face un colac şi se pune un căţel de usturoi în mijloc. Se aşază colacul într-un loc cald şi se lasă acolo o săptămână. Dacă răsare usturoiul din mijlocul colacului,fata va avea noroc într-ale dragostei.
-Fetele pun sub pernă 41 de boabe de grâu,zicând astfel:„Voi,41 de fire de grâu,/Eu voi adormi/şi voi hodini,/Dar eu mă rog lui Dumnezeu/Să-l trimită pe îngerul meu,/Să-mi arate cine-i ursitul meu,/Cel ce mi-i dat de Dumnezeu!“. Se crede că fata se va mărita dacă visează că cineva îi ia grâul.
-La miezul nopţii,fetele nemăritate se duc la fântână,aprind o lumânare păstrată de la Paşti,o pun în găleată şi apoi o coboară în puţ. Când luciul apei se luminează,trebuie să spună:
„Sfinte Andrei,Scoate-i chipul în faţa apei,Ca în vis să-l visez,C-aievea să-l văz!“.
-Dacă rugăciunea este spusă din suflet şi apa se tulbură,fetele îşi vor vedea ursitul.
-Tot în noaptea Andreiului,fetele măsoară nouă ceşcuţe pline cu apă şi le toarnă într-o strachină,care se pune sub icoană. A doua zi,în zori,se măsoară din nou apa din vas,cu aceeaşi ceşcuţă. Dacă mai rămâne apă pe fundul străchinii,chiar şi câteva picături,fetele vor avea noroc de măritiş,iar dacă ultima ceşcuţă nu se umple cum trebuie,nu se vor mărita.
„Făcutul cu ulcica“
Din magia albă,considerată ca aducătoare de bine,face parte şi obiceiul denumit „făcutul cu ulcica“. Din dorinţa de a fi iubită mai mult de cei care îi sunt dragi,dar mai ales de cel pe care-l iubeşte,fata ia o ulcică nouă,de lut sau de metal,şi o pune cu gura în jos. Pe fundul ei aşază trei tăciuni aprinşi. Ţine ulcica în mâini şi învârtind-o în sensul acelor de ceasornic,încet ca să nu cadă cărbunii,rosteşte o incantaţie:
Eu nu învârtesc ulcica,
Ci întorc gândul
Şi cuvântul
Şi inima lui....
(Rosteşte numele dorit)
De la alţii către mine.
Să-i par din faţă cuconiţă,
Iar din spate păuniţă!
Câţi în urmă mi-or călca,
Toţi m-or lăuda.
Câţi în faţă mi-or căta,
De mână m-or lua,
În ochi s-or uita,
Vorbele mi-or asculta
Şi n-or mai pleca.
Sfântul Andrei,protectorul ţării noastre
Unul dintre cei 12 apostoliai lui Hristos,Sfântul Apostol Andreia fost fratele Sfântului Petru. A predicat Evanghelia într-o parte a teritoriului ţării noastre,Scythia Minor (Dobrogea de astăzi),aducând la credinţa creştină pe mulţi dintre strămoşii noştri.Se ştie că a fost martirizat la Patras,în Grecia,fiind răstignit pe o cruce,dar nu se cunoaşte cu exactitate anul morţii. Se presupune că s-ar fi întâmplat în timpul uneia dintre persecuţiile lui Nero sau Domiţian. În anul 1995,Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca ziua Sfântului Andrei să fie marcată în calendarul bisericesc cu cruce roşie,iar în 1997,Sfântul Andrei a fost proclamat „Ocrotitorul României“.