Sfântul Ştefan - simbolul iertării
în a treia zi a Crăciunului, pe 27 decembrie, ortodocşii şi greco-catolicii îl prăznuiesc pe Sfântul Ştefan, simbolul iertării şi al bunătăţii, cel dintâi martir care s-a jertfit pentru Hristos.
Sfântul Ştefan a fost unul dintre cei 72 de ucenici apropiaţi lui Hristos. Se spune despre el că învăţase la cele mai înalte şcoli ale vremii şi că era de o blândeţe rar întâlnită.
An de an,sute de pelerini se strâng în faţa bisericii “San Lorenzo fuori le Mura” de la Roma ca să se închine şi să sărute moaştele Sfântului Ştefan. Se spune despre acestea că sunt făcătoare de minuni şi că nu de puţine ori,cei care le-au atins au scăpat de boli grave. Osemintele au fost descoperite în anul 415 după viziunea unui preot din ţinutul Ierusalimului,iar piatra sa de mormânt a fost inscripţionată cu cuvântul“chiliel”,adică,în limba ebraică coroană,pentru ca într-adevăr el a primit,mai înainte de toţi apostolii,cununa muceniciei. Mai mult,Noul Testament spune că el a fost primul apostol care a văzut cerurile deschise şi pe Iisus de-a dreapta Tatălui.
Un simbol al bunăvoinţei
Sfinţii părinţi îl pomenesc pe Sfântul Ştefan ca fiind unul dintre cei 70 de ucenici ai lui Hristos. După cum spun scrierile biblice,a fost un om ”plin de Duh Sfânt şi de înţelepciune”. Totodată,a fost un diacon apreciat pentru dărnicia şi blândeţea de care a dat dovadă în cadrul comunităţilor de văduve. La vremea aceea,Sfântul Ştefan se ocupa îndeosebi de buna rânduială a împărţirii hranei şi a celorlalte lucruri de trebuinţă.
Dedicat învăţăturilor lui Hristos
Sfântul Ştefan a propovăduit cu multă pricepere şi convigere Evanghelia Mântuitorului. Atât de puternic încât a ajuns chiar la urechea unor sus puşi ai sectelor mozaice (aceştia negau nemurirea sufletului şi dispreţuiau practicile religioase). Pentru că nu au reuşit să-l oprească de la mărturisirea credinţei în Hristos,fariseii l-au acuzat că propovăduia „ cuvinte de hulă împotriva lui Moise şi a lui Dumnezeu.”
Martir pentru credinţă
O pedeapsă grea s-a abătut asupra Sfântului Ştefan,căci la acel timp,blasfemia era pedepsită cu moartea. Nici în ultimele clipe ale viaţii sale nu a părăsit cuvântul Lui. Fiind pe ultimul drum şi aflat în faţa judecătorilor,acesta a ţinut o cuvântare în apărarea lui şi pentru că nici de această dată nu a putut fi combătut,fariseii au poruncit să fie omorât cu pietre. Aşteptându-şi obştescul sfârşit,Sfântul Ştefan a avut o vedenie prin care i s-a arătat Mântuitorul Iisus Hristos. Despre acest lucru citim şi în Faptele Apostolilor:„Ştefan,plin de Duh Sfânt şi privind la cer,a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu. Şi a zis:Iată văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu.“
„Doamne nu le socoti lor păcatul acesta“
Acestea au fost ultimele cuvinte ale Sfântului Ştefan. A fost lapidat în afara cetăţii,iar printre cei prezenţi la osândirea lui a fost şi Saul,cel care s-a convertit mai târziu la creştinism şi cel care a devenit Sfântul Pavel. Sfinţii părinţi spun că Sfântul Ştefan a fost aşezat în mormânt alături de un creştin evlavios,deoarece legile vremii interziceau ca cei omorâţi cu pietre să fie înmormântaţi în cavoul familiei.
Rugăciunea Sfântului Ştefan
„Sfinte mare mucenice al lui Hristos Ştefane,cel ce ai proslăvit pe Dumnezeu întru mădularele tale cele muceniceşti,nu ne trece cu vederea pe noi,cei cuprinşi de nevoi şi ispite;ci te roagă pentru noi Preamilostivului Dumnezeu ca să împace lumea,şi să depărteze de la noi pe tot vrăjmaşul cel pornit asupra noastră,prin mânia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre.
Roaga-te,sfinte al lui Dumnezeu cu aceeaşi caldură cu care te-ai rugat pentru ucigaşii tăi;roagă-te să depărteze de la noi furia celor fără de Dumnezeu şi să ne apere pe noi,poporul Său cel nou ales,ca prin rugăciunile tale fiind mântuiţi,să lăudăm bunătatea lui Dumnezeu cea nespusă şi pe tine să te mărim în vecii vecilor. Amin!”
