5 Curiozităţi despre limba română
Cu toţii ştim că limba română este o insulă latină într-o mare slavă. Şi nu orice insulă. Minţi luminate precum cele ale lingviştilor, neaoşi şi străini, au creionat-o ca fiind unul dintre cele mai frumoase graiuri.
Chiar şi Emil Cioran, de la înălţimea geniului şi mansardei sale pariziene, spunea despre limba română că: „Să treci de la limba română la limba franceză este ca şi cum ai trece de la o rugăciune la un contract“. Dar nu doar frumuseţea caracterizează limba română. Iată cinci particularităţi care ne fac graiul aproape unic în lume.
1. Un cuvânt cu 44 de litere
Româna este limba cu al treilea cel mai lung cuvânt din Europa. Este vorba de: „pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconioză“. Are nu mai puţin de 44 de litere şi defineşte o boală de plămâni care se face prin inhalarea prafului de siliciu vulcanic. Numai că, având în vedere că boala este destul de rară, nici cuvântul nu prea este întâlnit.
2. Scurt şi la obiect
Dintre toate limbile latine, doar româna are articolul hotărât „la coadă“, adică ataşat la sfârşitul substantivului. Noi spunem „fata“, „băiatul“, „tabloul“, şi nu „la fille“, „le garçon“, „le tableau“, cum spun francezii sau „la ragazza“, „il ragazzo“, „la pittura“, cum spun italienii. Acest lucru nu doar că aduce o notă mai melodică limbii, dar ne face şi exprimarea mai concisă.
3. Graiul, mai bine păstrat
În ultimii 600 de ani nu s-au schimbat multe în limba română. Adică, noi am înţelege astăzi graiul lui Mircea cel Bătrân, pe când urmaşii lui Napoleon sau ai lui Shakespeare nu se prea pot lăuda cu acest lucru. În plus, la cât de veche este, româna ar trebui să aibă dialecte. Aşa cum, în Spania, locuitorii din Catalania vorbesc dialectul catalan sau, în Marea Britanie, galezii au propriul dialect, şi la noi ar trebui ca bănăţenii, maramureşenii sau oltenii, de pildă, să vorbească propria limbă. Desigur, există regionalisme şi accente, dar nu şi dialecte. Filologii susţin că, din acest punct de vedere, româna este unică în lume.
4. În patrimoniul UNESCO
„Orice ar fi, pasiune sau dorinţă, sete sau foame de experienţă reală, toate acestea se pot exprima în limba română prin cuvântul „Dor“, care a devenit expresia oricărei dorinţe şi care implică fiinţa umană în totalitatea sa“, spunea Mircea Eliade. De altfel, cuvântul „dor“, ca şi „doină“, au înscris limba română în patrimoniul UNESCO, aidoma Marelui Zid Chinezesc sau monumentului Stonehenge. La fel ca şi acestea, „dor“ şi „doină“ sunt unice în lume şi, conform celor de la UNESCO, sunt cuvinte intraductibile. Mai mult, în limba română, ele sunt considerate substantivele cu cele mai multe sensuri.
5. Lux de proverbe
Nicio altă limbă din lume nu foloseşte atâtea zicători şi expresii ca româna. Ba, mai mult, lingviştii consideră că proverbele noastre au cele mai absurde imagini. Doar la noi: „Fiecare pasăre pe limba ei piere" sau „Câinii latră şi ursul merge". Iar ca o curiozitate în plus, cele mai numeroase zicători autohtone, adică 25%, au ca subiect înţelepciunea.
Citeşte şi: Cum am ajuns să muncim opt ore pe zi
Citeşte şi: 10 de minciuni pe care le spunem regulat
Citeşte şi: Cele mai ucigaşe virusuri din lume