Cele mai faimoase cimitire

Dincolo de menirea lor de a fi loc de veci pentru sufletele celor adormiţi, cimitirele poartă amprenta unei întregi civilizaţii şi reflectă spiritul unei epoci. Acea lume cu susul în jos are o încărcătură spirituală puternică şi îndeamnă la reflecţie asupra efermităţii vieţii.

Când intri într-un cimitir, nu ai cum să nu simţi o linişte apăsătoare care te străpunge şi care, poate, îţi aminteşte de cineva drag pierdut. În lume, există câteva cimitire devenite obiective turistice impresionante, care ascund în crucile de piatră şi în cripte o istorie lungă, de secole.

Cimitirul Vesel, muzeu în aer liber

Situat în localitatea Săpânţa, judeţul Maramureş, Cimitirul Vesel este un altfel de cimitir. A devenit cunoscut datorită poeziilor satirice şi epitafelor amuzante inscripţionate pe cele 800 de cruci din lemn de stejar. Colorat în albastru şi desenat cu motive tradiţionale, locul datează din 1930 şi este creaţia artistului popular Stan Ion Pătraş, care s-ar fi inspirat din cultura dacilor când a decis să creeze câte o scenă ironică din viaţa celui decedat şi să transpună în lucrările sale esenţa vieţii. La vechii daci, moartea era doar o altă etapă spre viaţa de dincolo, o şansă a celui decedat de a se întâlni cu zeul suprem, Zalmoxe. Sculptor de cruci şi pictor, Pătraş a înţeles că moartea face parte din viaţă, ba chiar a luat-o peste picior. Unele cruci, printre care şi cea a artistului, sunt pictate pe ambele părţi: pe o parte se regăseşte o descriere a vieţii persoanei înhumate, printre care meseria pe care a avut-o, iar pe cealaltă o descriere a motivului morţii sale. Ineditul acestui cimitir vine tocmai din acest paradox, care scoate la lumină o mentalitate diferită faţă de cea tradiţională, potrivit căreia moartea este un eveniment trist. Din 2009, cimitirul este obiectivul festivalului anual „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel“ şi face parte din patrimoniul UNESCO.

Cimitirul Bellu, panteon naţional

Cunoscut sub numele de cimitirul „Şerban Vodă“, Bellu este cel mai mare cimitir din Bucureşti şi cel mai cunoscut. Din cele peste 300 de morminte ale sale, o bună parte ascund poveşti uimitoare. Acolo au fost înmormântate numeroase personalităţi ale societăţii româneşti, de la savanţi la artişti, politicieni şi scriitori. A fost deschis în 1858 şi se întinde pe un teren donat administraţiei locale de către baronul Barbu Bellu, ministrul Culturii şi al Justiţiei în acea vreme. S-a format în urma unei decizii care prevedea ca morţii să nu mai fie îngropaţi lângă bisericile din oraş, ci la marginea acestuia, pentru a evita epidemiile de holeră şi ciumă. Oficial, înmormântările au început când primarul de atunci, C.A.Rosetti, şi-a îngropat fata, care murise la doar 3 ani. Multe pietre tombale poartă amprenta unor artişti precum Ion Georgescu, Oscar Späthe şi Rafaelo Romanelli, autorul celebrei lucrări „Doamna cu umbrela“. Şi arhitecţii cunoscuţi ai vremii şi-au lăsat semnătura pe monumentele funerare: Ion Mincu a realizat mausoleul familiilor Cantacuzino, Ghica şi al bancherilor Gheorghief, în stil neobizantin. O zonă cunoscută în cimitir este Aleea Artiştilor, perimetrul în care sunt înhumaţi mai mulţi oameni de cultură. Printre personalităţile care se odihnesc acolo se numără George Bacovia, Toma Caragiu, Maria Tănase şi Ştefan Luchian. Cimitirul este înscris pe lista monumentelor istorice.

Cimitirul Pére Lachaise, renumit în lume

Este cel mai mare cimitir din Paris, cu peste un milion de morminte, şi printre cele mai renumite din lume. Construit în 1804, pe vremea lui Napoleon, a primit numele duhovnicului regelui Louis al XIV-lea, părintele François de la Chaise, iar prima persoană înhumată a fost o fetiţă de 5 ani, fiica unui clopotar. Locul reuneşte mormintele unor mari personalităţi precum Honoré de Balzac, Marcel Proust, Frédéric Chopin, Jean de La Fontaine, Edgar Allan Poe, Molière, Edith Piaf, Jim Morrison, Constantin Brâncuşi, George Enescu. Mausoleurile în stil antic, statuile, capelele, criptele şi pietrele funerare îţi taie răsuflarea. Deosebit este faptul că cimitirul arată ca un parc şi are chiar şi o hartă pentru turiştii din toată lumea, care vin anual să îl viziteze şi să aducă un omagiu celor trecuţi în nefiinţă.