O lume de vis
Lumina filtrată prin vitralii ne taie răsuflarea când intrăm într-o catedrală sau într-un palat somptuos. Fragmentele colorate de sticlă închipuie siluete diafane, scene de vânătoare sau chipuri de sfinţi - şi creează o atmosferă specială.
Vitraliile arată ca un puzzle din bucăţi de sticlă, legate între ele prin reţele de plumb. Se montează în ancadramentul ferestrelor sau în lemnul uşilor prin tije metalice. Romanii îşi decorau termele cu mozaicuri din sticlă colorată, care domoleau lumina. Cei bogaţi îşi închideau ferestrele vilelor cu panouri din sticlă pictată. Se crede că tehnica fabricării vitraliilor, aşa cum se păstrează şi astăzi, datează din Evul Mediu. Derivă din cea care permitea realizarea bijuteriilor şi a mozaicurilor şi nu s-a chimbat semnificativ de-a lungul secolelor.La început, pentru a obţine coloritul dorit, se folosea lemnul de fag, deoarece conţinea mangan. Sub acţiunea focului, nisipul, amestecată cu cenuşă de fag, se transforma în sticlă de diferite nuanţe: galben-şofran, roşu şi purpuriu. În prezent, pentru a da culoare se folosesc săruri şi oxizi metalici. Din cobalt se obţine albastru, argintul este utilizat pentru galben, iar cuprul este cel care dă sticlei nuanţa arămie. Vitraliile au fost folosite cu precădere în bisericile din Evul Mediu, când religia ocupa o parte foarte importantă în viaţa de zi cu zi. Pentru că cei mai mulţi dintre enoriaşi nu puteau citi Biblia, papa a ordonat ca ferestrele şi pereţii bisericilor să fie pictate cu scene biblice, pentru a fi mai uşor înţelese.Cele mai multe biserici cu vitralii sunt cele construite în stil Gotic şi Renascentist. Lăcaşurile erau din ce în ce mai înalte, iar ferestrele trebuiau să fie mai late pentru a lăsa lumina la interior. În perioada Celui de-al Doilea Război Mondial, vitraliile multor biserici au fost demontate, ascunse şi puse la loc după instaurarea păcii.Capela Sainte-Chapelle din Paris, Franţa, construită în secolul al XIII-lea, este decorată cu unele dintre cele mai vechi şi mai frumoase vitralii din lume. Acestea înfăţişează scene din Biblie, catedrala fiind vizitată anual de zeci de mii de turişti atraşi de ferestrele viu colorate.La începutul secolului al XIX-lea, doi americani se întreceau să perfecţioneze tehnicile de producere a sticlei colorate. Pictorul John LaFarge a brevetat sticla opalescentă, iar Louis Comfort Tiffany a dezvoltat şi popularizat produsul. Ambii foloseau tăieturi complicate şi sticlă colorată dispusă în straturi, pentru un plus de profunzime. Tiffany a utilizat folia de cupru în loc de plimb, ceea ce i-a permis crearea minunatelor abajururi apreciate şi astăzi.
