Şamanul, călător pe tărâmul de dincolo
Consideraţi persoane înzestrate cu puteri magice, şamanii erau priviţi cu respect de către membrii culturilor primitive, deoarece se credea că doar ei puteau întra în contact cu spiritele.
Cuvântul „şaman“ vine din limba tungusă,originară din Asia,şi înseamnă vrăjitor. Şamanul era văzut ca un intermediar al comunicării cu lumea de dincolo,existenţa ritualurilor şamanice fiind identificată încă de acum 30 de mii de ani. Şamanismul era specific popoarelor turco-mongole,celor himalaiene,arctice,japoneze,coreene,indochineze,precum şi strămoşilor din cele două Americi. Mircea Eliade,în cartea sa,„Istoria religiilor“,definea şamanul ca fiind „cântăreţ,poet,muzician,preot şi medic,păstrătorul tradiţiilor religioase,populare şi al legendelor vechi de mai multe secole“.
Vraciul tribului
Şamanul,fie că era femeie sau bărbat,era privit de către cei din jur ca cel mai înţelept,cel la care veneau să-i ceară sfatul pentru orice problemă. El era cel care cunoştea puterea vindecătoare a plantelor şi,la nevoie,putea cere ajutorul spiritelor şi al zeilor pentru a învinge o boală. Prin intermediul lui,zeii îşi exprimau dorinţele şi,din acest motiv,şamanii erau consideraţi persoane sacre. Se credea că şamanii ştiau atât de multe despre lumea înconjurătoare încât după ce mureau se reîncarnau tot în şamani,pentru a-şi putea transmite mai departe cunoştinţele. Şamanul putea să aibă ucenici,pe care să-i pregătească,însă era nevoie de ani de antrenament cu un mentor spiritual pentru a deveni şaman.
Sacrificii sfinte
Comunicarea cu spiritele se realiza doar prin intermediul stării de transă. Unii şamani trebuiau să îmbuna spiritele naturii sau ale strămoşilor şi apelau la sacrificii de animale. Existau însă şi şamani spirituali,care recurgeau la anumite tehnici,cum ar fi postul,meditaţia sau izolarea faţă de membrii tribului,pentru a atinge starea de transă. Doar aşa el putea să abandoneze lumea fizică şi să acceadă în cea spirituală. La fel de utilizate erau şi plantele halucinogene,cum ar fi mătrăguna sau unele ciuperci,precum şi ritmurile de tobă.
Incursiune în lumea spiritelor
Se spune că,în timpul transelor spiritul şamanului se desprindea de corp şi,prins într-un zbor ritualic,se întâlnea cu spiritele bune,care-l învăţau ce trebuie să facă. Însă fiecare călătorie este descrisă diferit,în funcţie de locul de unde proveneau şamanii. Vracii din Australia spuneau că spiritul lor călătorea pe o limbă de foc,şamanii din America de Sud vizitau spiritele legaţi de o frânghie,în timp vracii din Asia se foloseau de o coardă de argint pentru a străbate pustiul care lega planul terestru de cel astral.
