Emilia, „cobra‟ cu peste 100 de medalii și trofee
Am întâlnit-o la prima ședință de karate a copiilor mei. Lângă sensei Adrian Kelemen, de la Clubul Sportiv Cobra Karate, București, am observat-o pe ea: o tânără draguță, îmbracată în kimono cu centura neagră. „O cheamă Emma‟, mi-a șoptit fetița mea, Ema, „și are multe medalii‟.
I se spune Emma, dar se numește Maria-Emilia, are 16 ani și jumătate, și a depășit demult cele 100 de medalii și trofee la karate. Încheie curând clasa a X-a la Liceul Teoretic Nichita Stănescu din Capitală și se descrie ca fiind „o persoană corectă, sinceră și curajoasă‟. Își dorește să devină polițistă, pentru a ajuta oamenii. Ideea de a continua artele marțiale și la seniorat, dar să meargă pe partea de antrenoriat sau de arbitru îi surâde la fel de mult. Călătoria sa în lumea artelor marțiale a început acum șapte ani și jumătate, când era în clasa a treia...
A lăsat portul popular pentru kimono
Mai întâi, a încercat dansurile populare și baschetul: „Am cochetat aproape doi ani cu dansurile populare și, puțin timp, cu baschetul, dar am renunțat din cauza înălțimii. Practic, totul a început când un domn (nu știam că i se spune sensei) a venit să împartă pliante în școala noastră. Două săptămâni m-am rugat de mami să mă lase la karate. Am reușit să o conving – era încântată de ideea că eu, ca fată, voi ști să mă apăr – și am mers la primul antrenament. Mi-a plăcut enorm!‟
Curând, fata a câștigat locul I la un concurs intern al clubului, iar asta a schimbat totul în viața ei. Învățătoarea, doamna Dalila a lăudat-o în fața clasei, iar colegii săi au început să o vadă cu alți ochi și să o trateze cu respect.
Cel mai dificil moment
În timp, au existat momente în care fata a simțit că nu mai poate continua să se antreneze sau că, pur și simplu, nu mai dorește acest lucru. Cel mai dificil moment a fost în clasa a VIII-a, când trebuia să dea examenul de capacitate, iar pandemia a adăugat și mai multă presiune pe umerii săi. A ajutat-o că antrenamentele au continuat, online, iar asta le-a dat tuturor colegilor posibilitatea să se încurajeze reciproc. Așa, examenul de capacitate a fost mai ușor; avea în spate și experiența competițiilor de la karate.
Mama, puterea din spatele „cobrei‟
M-am întrebat dacă familia i-a fost alături de la început și a susținut-o în alegerile-i privind activitățile sportive. Emoționată și, în același timp, hotărâtă, adolescenta mi-a răspuns: „ O, da! Mama a fost cea care m-a susținut și a fost suficient, pentru mine ea e lumea toată, e ca un munte de fier și de energie; când e vorba de mine, orice sacrificiu îl face cu zâmbetul pe buze. Anul trecut, în februarie, m-am accidentat destul de grav, o contuzie de șold, iar medicii mi-au interzis șase luni să mă antrenez, dar eu nu am vrut. Am strâns tare din dinți și am continuat, pentru că făceam parte din lotul național și muncisem mult ca să câștig acel loc. Din păcate, s-a întâmplat să nu pot participa la multe concursuri importante pe motive financiare, la noi în țară un sportiv nefiind susținut financiar de către federație sau minister, iar bugetul nostru este destul de mic‟.
Medalii și trofee
La câte competiții de arte marțiale a câștigat în cei șapte ani și jumătate și câte medalii a adunat în tot acest timp? Unde le ține? „Am participat la multe competiții, atât naționale, cât și internaționale.
Acum câțiva ani, aveam peste 100 de medalii, dar de atunci, sincer, nu le-am mai numărat. Am și multe cupe, și se va găsi loc și pentru următoarele care vor veni. Pe toate le țin în camera mea, îmi sunt dragi toate, mai ales că în spatele fiecărei medalii se află foarte multă muncă și sacrificii.
Cele mai importante sunt cele de la camionatele de stil, un aur mondial, două de aur, două de argint la europene, precum și locul șapte la unul dintre cele mai importante și prestigioase campionate de karate <<World karate Federation | WKF>> din lume, iar pe plan național am fost de patru ori campioană națională la karate interstiluri și de 10 ori campioană naționala la goju ryu‟, ne-a povestit cu mândrie karateka.
Printre primii la învățătură
Cum a putut să bifeze cu succes antrenamentele intense, participarea la tot felul de competiții, temele și provocările de la școală? „Le-am împăcat destul de bine, mi-am ales un liceu unde se învață dimineața, așa că seara pot merge la antrenamente.
Te-ar mai putea interesa: Activităţi extraşcolare pentru copilul tău
La competiții, la cele internaționale se întâmplă să mai și lipsesc, dar recuperez repede și sunt printre primii și la învățătură. La ce am renunțat în favoarea cantonamentelor și a concursurilor au fost vacanțele, dar nu îmi pare rău, pentru că sunt cu ai mei colegi și antrenori, cu care formez o familie‟.
De ce arte marțiale?
Emilia recomandă practicarea acestui sport „în special fetitelor, pentru că le va ajuta sa dobândească mai multe abilități fizice, psihice, învățarea unor tehnici de autoapărare, care le vor fi de folos și se vor simți mai încrezătoare în anumite situații dificile sau periculoase, plus că le poate îmbunătăți flexibilitatea și pot deveni mai agile și mai grațioase.
Vezi și: Avantajele artelor marţiale. De ce este bine să îţi îndrumi copilul spre acest sport
Benefic și sigur pentru copii, atât pentru băieți, cât si pentru fete, karate dezvoltă încrederea în sine, disciplina, concentrarea, agilitatea și coordonarea. OSS! (n.r. cuvântul Oss din limba japoneză înseamnă salut)‟.
FOTO: arhiva personală
