Paștele în România. Ce tradiții s-au păstrat și ce obiceiuri au fost uitate de-a lungul timpului
În diverse zone ale țării, tradițiile au supraviețuit de la o generație la alta, în timp ce prin alte părți ale României obiceiurile de Paște au fost de mult uitate.
Fără obiceiurile pascale, Sfintele Paşti ar avea mai puţin farmec. La oraş, multe dintre tradiţiile populare s-au pierdut, însă în numeroase zone rurale din ţară acestea sunt încă respectate cu sfinţenie, începând cu Duminica Sfintelor Paşti. Dacă la oraş, înainte de sărbătoarea Paştelui, oamenii cumpără toate cele necesare pentru masa de sărbătoare, în unele sate româneşti din Bucovina, Ardeal sau Banat, casele se umplu de aroma cozonacilor, iar ouăle sunt încondeiate cu migală sub ochii copiilor, care preiau astfel obiceiurile locului.
Este semn rău să cazi în drum spre biserică
Frumuseţea ouălor încondeiate din satele Bucovinei este bine cunoscută. În Joia Mare, gospodinele încondeiază ouăle sau le vopsesc în roşu, culoarea care simbolizează sângele vărsat de Mântuitorul Hristos pentru răscumpărarea omenirii. Ouăle nu sunt vopsite în alte culori, ci exclusiv în roşu.
În noaptea de Înviere, tinerele bucovinence merg în clopotniţa bisericii şi spală limba clopotului cu apă rece adusă de la fântână. Cu apa rămasă, îşi spală feţele, pentru a-şi găsi ursitul. Tot în acea noapte, se consideră semn rău dacă cineva cade în drum spre biserică, spunându-se că va avea probleme în anul respectiv. Se crede, de asemenea, că dorinţele rostite în noaptea de Înviere, dacă nu fac rău nimănui, se vor împlini.
După ce revin acasă, bucovinenii se spală pe faţă cu apă neîncepută, în care pun un ou roşu şi un bănuţ, pentru a fi bogaţi şi curaţi.
De Înviere, se dau de pomană cocoşi albi
În ciuda îndelungatei stăpâniri otomane, dobrogenii şi-au păstrat tradiţiile pascale. În noaptea de Înviere, cei care au pierdut persoane dragi oferă de pomană câte un cocoş alb pentru fiecare suflet. Păsările sunt aduse preotului duhovnic, alături de un pomelnic, dar şi dascălilor şi săracilor.
De la masa pascală din a doua zi de Paşti, la care trebuie să se adune toată familia, nu lipsesc peştele şi brânza sfinţite la biserică, acestea fiind consumate pentru ca mesenii să aibă un ten luminos şi să treacă prin anul acela uşor, ca peştele prin apă.
Vârstnicii ciocnesc primii ouăle de Paşti
În Maramureş, întreaga comunitate participă la Sfânta Liturghie de Paşti îmbrăcată în straie tradiţionale sau în cele mai bune haine. Sfânta Lumină, primită în noaptea Învierii, este dusă mai întâi la mormintele celor dragi, apoi acasă.
A doua zi dimineaţă, fiecare membru al familiei, înainte de a merge din nou la biserică, îmbrăcat în straie noi, se spală pe faţă cu apă rece, în care se pun un ou roşu şi un bănuţ de argint, pentru a alunga relele din anul acela şi pentru a avea sănătate. După ce se spală copiii, obrajii lor sunt atinşi cu oul roşu, iar ultimul care se spală mănâncă oul şi ia bănuţul.
La masa de Paşti, ouăle se ciocnesc numai cap în cap, spunându-se „Hristos a înviat!‟, la care se răspunde „Adevărat a înviat!‟. Primii care ciocnesc sunt soţii mai în vârstă, iar ultimii – copiii. Ciocnitul ouălor simbolizează jertfa Mântuitorului.
În a doua zi de Paşti, ouăle roşii sunt ciocnite şi cu dosul, iar din a treia zi, doar dos în dos.
Se merge cu „udatul‟
În vestul ţării, în a doua zi de Paşti, numită şi Lunea Albă, se păstrează un ritual străvechi numit Jocul Lioarelor. Fetele nemăritate îşi fac un jurământ de prietenie, promiţându-şi sprijin reciproc de-a lungul vieţii.
Tot în această zi, casele sunt stropite cu agheasmă. În Ardeal, Bucovina şi Banat, se mai păstrează tradiţia „udatului‟, conform căreia tinerii bat la porţile caselor unde sunt fete de măritat şi le stropesc cu parfum sau cu apă, pentru ca acestea să rămână frumoase.
Tradiţia este legată de o legendă despre două fete, una creştină şi una păgână. Prima, care purta un coş cu ouă pe care voia să le vândă, i-a vorbit celeilalte despre Dumnezeu şi a îndemnat-o să se boteze. Cealaltă i-a răspuns că va crede doar dacă ouăle din coş se vor înroşi. Minunea s-a produs sub ochii lor, iar amândouă au leşinat. Trecătorii le-au stropit cu apă ca să-şi revină, iar de atunci a rămas acest obicei.
În Vinerea Scumpă are loc un ritual de purificare
În dimineaţa sărbătorii Izvorului Tămăduirii, numită şi Vinerea Scumpă din Săptămâna Luminată, credincioşii merg la biserică pentru a participa la slujba de sfinţire a apei şi pentru a primi Agheasma Mică.
Preoţii îi stropesc pe enoriaşi şi casele acestora, făcând semnul crucii. Este un ritual de purificare şi de alungare a duhurilor rele. Cei care aşteaptă să primească apa sfinţită sau să bea dintr-un izvor făcător de minuni se roagă Maicii Domnului, cea care, prin naşterea Mântuitorului, a tămăduit omenirea de păcate.
Se crede că cei care beau apă sfinţită în Vinerea Luminată sau îşi spală cu ea locurile bolnave vor avea parte de însănătoşire.
foto - Shutterstock
