Ultimele cuvinte rostite de regi și regine înainte de-a muri
Indiferent de perioada în care au trăit, suveranii au fost obișnuitți să se afle deasupra tuturor. Dar asta doar în timpul vieții, nu și în fața morții! Cum i-a luat prin surprindere marele final pe regi și regine?
Maria, Regina Scoției
Maria, monarhul scoțienilor, și Elisabeta I, suveranul britanic, au fost rivale în ciuda faptului că erau verișoare. După ani întregi de uneltiri politice, Maria a fugit în Anglia, unde a fost prinsă și încuiată de Elisabeta într-o închisoare stingheră. Regina britanică nu voia s-o execute pe ruda ei primară, însă s-a văzut legată de mâini și la picioare în momentul în care Maria a încercat să-i fure tronul Elisabetei. Drept urmare, Regina Scoției a fost condamnată la decapitare.
În ultimele ei ore de viață, pe 8 februarie 1587, Maria era cât se putea de curajoasă. În timp ce toți slujnicii ei plângeau, ea îi asigura că va fi extrem de fericită. S-a îmbrăcat în roșu aprins, ca să-și evidențieze soarta dramatică, și și-a pus capul pe eșafod și a spus următoarele: „In manus, Domine, tuas commendo animam meam”, care erau ultimele cuvinte ale lui Iisus și se traduc astfel: „O, Doamne, îți înmânez spiritul meu!”. Prima lovitură doar a rănit-o, în timp ce a doua a decapitat-o așa cum fusese ordonat.
Regele Louis al XIV-lea
Regele francez Louis al XIV-lea a fost cel care a construit Palatul Versailles, în ciuda faptului că a urcat pe tron la numai patru ani și nu multă lume îi dădea șanse de izbândă. Ultimii ani din viața lui Louis au fost marcați de tristețe, având în vedere că multe dintre rudele lui mureau prematur pe capete, iar războiul în care țara lui era împlicată nu părea să se încheie vreodată victoros pentru Franța.
În asemenea circumstanțe dramatice, regele francez, aflat pe
patul de moarte în 1715, la 76 de ani, a dovedit tuturor că-și știa scopul în
viață, menirea, și a spus: „Je m'en vais, mais l'État demeurera
toujours” (n.r. „Eu mă duc, dar Statul rămâne”). Erau cuvintele perfecte pe
care conducătorul francezilor le putea spune. Recunoștea, odată pentru
totdeauna, că statul era însăși monarhia. Prea târziu, totuși.
Elisabeta, Împărăteasa Austriei
Sisi, după cum a devenit cunoscută cea care a devenit ulterior Regina Ungariei, părea că avea să aibă o viață perfectă. Era izbitor de frumoasă și provenea dintr-o familie bogată. Când Împăratul Franz Joseph a văzut-o pentru prima dată, n-a mai vrut să se însoare cu nimeni altcineva. Așadar, în 1854, Elisabeta a devenit împărăteasa uneia dintre cele mai puternice state europene.
Din păcate, după nuntă, s-a ales praful de tot. Soacra ei n-o suporta, aristocrații o urau, iar unicul ei fiu, Prințul moștenitor al Coroanei, Rudolf, a murit în 1889, când s-a sinucis împreună cu iubitul lui. Iar moartea ei a fost la fel de violentă.
În 1898, împărăteasa se afla în Elveția sub nume fals, însă un anarchist Italian pe nume Luigi Luccheni și-a dat seama cine era și a decis să-i ia viața. În timp ce așteptau să urce la bordul unui vas, el s-a propiat de ea și-a înjunghiat-o în piept. Cei din apropiere credeau că femeia a leșinat când a căzut pe podea, iar, când a văzut toată lumea sânge pe hainele ei, Sisi a întrebat și ea nedumerită: „Ce s-a întâmplat?”. A murit câteva ore mai târziu.
Foto - Shutterstock
