A lăsat Cuba pentru România din iubire pentru călătorii. Povestea unei ghide optimiste în ciuda pandemiei
Când o vezi prima oară, ai senzaţia că a venit într-o vacanţă în România şi, ce să vezi, tânăra cu aspect exotic începe să-ţi vorbească pe limba ta, te înţelege perfect şi ar putea să-ţi fie ghid prin propria ţară ca şi cum ar fi a ei. Nişte întorsături ale destinului au adus-o pe meleagurile noastre care pentru ea înseamnă de acum acasă.
Se numeşte Yulicary Sarracent şi este ghid turistic la o agenţie de turism din România, specializată în vacanţe exotice personalizate. De altfel, chiar turismul şi dragostea pentru călătorii au adus-o la noi. Timp de şase ani, a fost ghid în Cuba, apoi s-a angajat în misiunea de a-i însoţi pe turiştii români în ţara ei. N-a fost însă atunci prima oară când a luat contact cu lumea noastră. În adolescenţă, a învăţat într-un liceu de la noi şi a călătorit prin toată ţara, ca dansatoare.
„A fost dragoste la prima aterizare‟
Pe când avea doar 15 ani, Yulicary a ajuns pentru prima oră la noi. Tatăl ei, care primise o misiune diplomatică la noi, venise însoţit de familie. „Mereu spun că România a fost pentru mine dragoste la prima aterizare. Am amintiri legate de trupa Morandi pentru care am dansat împreună cu sora mea. Cu Morandi am cunoscut mult mai bine ţara şi am fost primite foarte frumos în fiecare oraş vizitat‟, povesteşte ea. După cinci ani, a fost nevoită să se întoarcă în Cuba cu dorinţa secretă de a se întoarce. Nici prin gând nu-i trecea că i se va îndeplini după 10 ani şi că România va deveni casa ei.
A fost fascinată de România
A acceptat iniţial să-i conducă pe turiştii de la noi în Cuba, apoi a descoperit bucuria de a însoţi mai multe grupuri în călătoriile prin întreaga lume. Recomandă oricărui român să viziteze Havana, de preferat în luna august, când vremea este foarte bună şi tarifele sunt foarte mici. Şi România îi este cunoscută. I se pare fascinantă pentru Delta Dunării, Braşov, Sighişoara, Cluj, salina din Turda, conacele boiereşti, castelele Peleş şi Bran, Casa Poporului, Cimitirul Vesel din
Săpânţa. „M-au cucerit şi posibilităţile de dezvoltare personală pe care le-am găsit în România, la el ca felul atât de frumos în care am fost primită. A însemnat mult pentru mine, care eram departe de familie‟, ne-a scris Yulicary.
Îi este dor de stilul liber de a trăi în Cuba
Familia ei a susţinut-o întotdeauna şi a fost bucuroasă că ea îşi urmează dragostea pentru turism, chiar dacă aceasta i-a dus paşii pe meleaguri străine. Totuşi, chiar dacă se simte bine printre români, o roade dorul de casă. „Îmi este dor de stilul liber de a trăi din Cuba, de oamenii fără inhibiţii şi care te salută, deşi nu te cunosc, de palmieri, de cocktailurile bunicii făcute cu dragoste şi mai ales de obiceiul nostru de a sărbători viaţa‟, mărturiseşte Yulicary.
Pentru ai ei orice ocazie este perfectă pentru a se bucura că trăiesc. De pildă, de ziua ei, în timpul unui uragan, familia i-a improvizat o petrecere acasă, care a făcut din acea zi una dintre cele mai frumoase amintiri. Bunica ei este un exemplu pentru oricine de a învinge necazurile cu arma optimismului. „Cu ea am trăit momente magice‟, îşi aminteşte tânăra. «Îmi spunea că singura problemă în viaţă este moartea şi că restul sunt situaţii, nu probleme. Veneam la ea şi-i ziceam că am o problemă, iar ea răspundea: „A murit cineva? Dacă nu, ai doar o situaţie, draga mea. Cum te pot ajuta s-o rezolvi?‟». Yulicary a lăsat în urmă o lume în care oamenii se supără foarte rar şi văd paharul pe jumătate plin, chiar şi acum când pandemia de COVID-19 a cuprins întreaga lume.
Nu şi-a mai văzut familia de un an
În ţara natală a lui Yulicary, odată cu izbucnirea pandemiei, s-au impus reguli care au fost respectate cu stricteţe, ceea ce a frânat extinderea bolii. Au avut circa 6.700 de cazuri, dintre care mai sunt 492 active şi 128 de decese. De aceea, Cuba este o destinaţie parţial deschisă pentru turism, iar din luna noiembrie se va redeschide în totalitate. Tânăra n-a putut ajunge acasă de mai bine de un an, dar a fost mai prezentă ca niciodată pentru familia ei, după cum ne-a mărturisit: „Înainte eram ocupată când mă sunau şi nu aveam sau mai bine zis nu-mi făceam timp să discut cu ei. Acum, chiar dacă din punctul de vedere al muncii sunt şi mai ocupată şi stau mai mult la calculator, am timp mereu pentru ei‟.
Îţi dai seama ce ai abia când pierzi
Pentru cineva care lucrează în turism, Yulicary este foarte optimistă, ceea ce se simte din ceea ce ne-a destăinuit: „A fost o perioadă grea. Am înţeles de ce iubesc, de fapt, ceea ce fac. Iubesc peripeţiile şi provocările meseriei mele. Lucrurile vor evolua foarte bine pentru mine, pentru că turiştii vor aprecia mai mult munca unui consultant care îi va ajuta să aibă o vacanţă fără griji‟. Este printre puţinii din domeniul ei care cred că turismul va fi mult mai apreciat decât a fost înainte. Cum, în general, nu-ţi dai seama ce ai până nu pierzi, aşa ne-am dat seama toţi în acest an că şi călătoriile, nevoia de a descoperi alte culturi şi alţi oameni sunt necesare pentru a avea o viaţă împlinită. Yulicary şi-a dat seama că „rămânem în amintire cu oamenii care fac diferenţa şi această diferenţă o facem prin a fi prezenţi pentru ceilalţi‟.
