Însurat de la 18 ani, Shakespeare a avut relaţii extraconjugale atât cu femei, cât şi cu bărbaţi
Sexualitatea celui mai mare scriitor englez a făcut adesea subiectul dezbaterilor celor interesaţi de viaţa privată a lui William Shakespeare. Este binecunoscut faptul că faimosul dramaturg s-a însurat cu Anne Hathaway şi că cei doi soţi au avut împreună trei copii. Aceste fapte au fost dovedite de acte oficiale, precum testamentul scriitorului şi certificatul lor de căsătorie, şi studiate de istorici.
La fel de bine, au existat şi relaţii extraconjugale în viaţa lui Shakespeare, însă aceastea sunt mai greu de dovedit. Ceea ce i-a făcut pe istorici să susţină că dramaturgul n-a fost un bărbat fidel sunt anecdotele vremii, scrise de diverşi contemporani de-ai lui, dar şi sonetele lui William, care ascund adevărul despre viaţa intimă a marelui scriitor.
Infidelităţi ocazionale
La 18 ani, Shakespeare s-a însurat cu Anne Hathaway. Certificatul lor de căsătorie a fost emis pe 27 noiembrie 1582, iar întreaga ceremonie a fost făcută pe repede înainte, conform celor declarate de doi vecini de-ai miresei. Motivul a fost sarcina pe care Anne încerca să o ascundă la nuntă. La numai şase luni de la unirea destinelor celor doi, s-a născut fiica lor, Susanna. La aproape doi ani distanţă, au venit pe lume şi gemenii Hamnet şi Judith.
Dacă e să luăm în calcul ceea ce a scris Willliam în sonetul 145, în care e menţionat că Anne i-a salvat lui viaţa, au existat sentimente între cei doi soţi. Cu toate astea, la numai trei ani de la nuntă, Shakespeare şi-a părăsit familia şi s-a mutat singur la Londra. Iar în Londra s-a simţit William destul de liber, încât să aibă mai multe aventuri.
Avocatul John Manningham a scris în jurnalul său, în martie 1602, că scriitorul a avut o relaţie de scurtă durată cu o femeie în timp ce piesa lui, Richard al III-lea, era pusă în scenă. Acesta era de părere că dramaturgul se simţea atras de femei şi că nu se opunea unei infidelităţi ocazionale, chiar dacă intra în conflict cu jurmintele lui de la nuntă. Se pare că Shakespeare prefera „femeile promiscue, prea puţin frumoase şi lipsite de educaţie”.
Atracţie pentru o Lady şi un Lord
În sonetele lui William Shakespeare apare adesea Dark Lady (n.r. Domnişoara întunecată), dar şi Fair Youth (n.r. Tinereţea evidentă) sau Fair Lord, ceea ce ne duce cu gândul la bisexualitatea lui William. Sonetul 18, de pildă, nu e altceva decât o adunătură de poezii de dragoste adresate acestui bărbat tânăr, declaraţii de amor care fac referire vădită la homosexualitatea poetului.
Dovezi ale infidelităţii evidente a dramaturgului sunt cele 26 de sonete ale lui William, care nu sunt altceva decât poezii de dragoste la adresa unei femei căsătorite, acea Dark Lady despre care vorbeam adineauri. Tot sonetele lui l-au dat de gol cu privire la atracţia pe care o simţea şi pentru un anumit bărbat.
În 1609, au fost publicate, fără aprobarea autorului, 127 de sonete, care sunt poezii de dragoste la adresa lui Fair Youth sau Fair Lord. Nu se ştie cine era exact acest tânăr neasemuit, însă există câteva presuperi – de la Henry Wriothesley şi al treilea Earl de Southampton, la William Herbert sau al treilea Earl de Pembroke.
Referiri explicite de act sexual
Singurele referiri explicite de act sexual sau dorinţă sexuală sunt incluse în sonetele despre Dark Lady, în care devine clar că poetul şi acea Lady erau iubiţi. În poeziile despre tânărul arătos, e vorba despre nopţi nedormite, dragoste arzătoare, gelozie şi dorinţă aproape insuportabilă, cauzate toate de bărbatul tânăr. Frumuseţea lui este descrisă în amănunt, de la chipul său de-o simetrie uluitoare până la... penis. Într-un final, poetul îi spune bărbatului îndrăgit să se culce cu femei, dar să-l iubească doar pe el.
În 1640, John Benson a publicat a doua ediţie a sonetelor, în care a schimbat toate pronumele masculine cu unele feminine, pentru a ascunde preferinţele homosexuale ale poetului. Acea versiune a fost cunoscută cel mai mult de către public. Însă adevărul a ieşit la iveală în 1780, când Edmond Malone a republicat sonetele în forma lor originală.