„Ca la mama acasă“: de la sarailii la prăjituri sofisticate (P)
Eşti fascinată de gustul prăjiturilor din copilărie? Deserturile româneşti au o istorie bogată şi plină de savoare.
Secretul meselor româneşti
Turtele coapte de pe vremea dacilor,plăcintele cu umplutură aduse de romani,delicioasele dulciuri de sorginte turcească sau grecească,prăjiturile sofisticate inspirate de cele din gastronomia franceză... Toate acestea aduc arome inconfundabile meselor româneşti. Secretul lor? Reţetele transmise de la o generaţie la alta,ingredientele naturale,uleiul de calitate.
Dulciuri din Orient şi Occident
Sub influenţele bizantine,turceşti şi greceşti,s-au impus în preferinţele culinare ale românilor sarailiile,baclavalele şi cataifurile cu arome exotice,de apă de trandafiri sau coajă de portocală,însiropate cu zahăr sau miere. Boierimea autohtonă călătorea tot mai des peste hotare,îşi rafina preferinţele culinare şi dorea să se laude la ospeţe cu deserturi „ca la Paris“. Treptat,s-au pus bazele unei bucătării pământene,care combina influenţele orientale cu cele moderne,venite din Vest. Şerbeturilor li s-au adăugat ştrudelurile,plăcintele au lăsat loc tartelor.
O savoare specială
Chiar dacă nu tot românul îşi permitea să frecventeze cofetăria celebrului Capşa,ca să savureze creaţiile sale dulci,cu nume de mareşali (prăjitura Joffre) sau de actriţe celebre,dulciurile nu îi lipseau de pe masă. Gospodinele noastre s-au iscusit rapid în arta preparării deserturilor de casă. Adaptau reţete culese de prin diversele cărţi de bucate,gazete sau almanahuri şi le dădeau acea aromă inconfudabilă,pe care astăzi o numim „ca la mama acasă“. O savoare specială care,din fericire,nu e greu de reprodus nici astăzi. Chiar dacă eşti dispusă să petreci cât mai puţin timp în bucătărie,atunci când foloseşti materie primă de calitate şi când faci totul cu dragoste şi creativitate,obţii cele mai delicioase rezultate. Iar familia îţi va fi mereu recunoscătoare!
