Vine Iepurașul! Cadoul perfect de Paște care îl va surprinde pe copilul tău

Mai mult decât un partener de joacă, alegerea unui animăluţ pentru copilul tău este şi o manieră prin care îl vei face să fie empatic şi responsabil. Și poate fi un cadou de Paște excelent!

Nu ai spațiu pentru un animal de companie mare? Ori poate vrei ca cel mic să se deprindă mai întâi cu un pufos în miniatură, ca o jucărie însufleţită? Ei bine, poţi găsi un astfel de partener de joacă pentru el, nu mai mare de o palmă, pe care piticul tău îl va adora. Recomandabil ar fi, însă, ca şi copilul să aibă peste cinci ani, pentru a înţelege pe deplin cum trebuie să se poarte cu animăluţul său şi cum să-i satisfacă nevoile. În plus, trebuie să ţii cont că speranţa de viaţă unui astfel de necuvântător este scăzută şi că pierderea lui poate fi o primă traumă pentru copil – ceea ce poate fi transformată într-o important lecţie de viaţă.

Hamster

Este alegerea clasică pentru primul animal de companie al unui copil şi asta pentru că, nu doar că este haios, dar este şi foarte curat, foarte uşor de îngrijit şi poate fi chiar antrenat să-şi facă nevoile într-un singur loc. Odată ce te-ai decis să-i iei celui mic un hamster, trebuie să-i pregăteşti acestuia şi habitatul, anume o cuşcă încăpătoare, cu strat gros de talaș din hârtie sau cânepă, în care să sape, să se ascundă şi să se cuibărească pentru dormit, cu roată mare şi tuneluri largi de explorat, făcute din lemn sau chiar din suluri de hârtie igienică. La fel, trebuie să te informezi asupra hranei (salată, nuci, semințe, carne fiartă de pui, legume) şi toaletării cuştii. E bine de ştiut că hamsterii sunt mai mult animale nocturne, aşa că dorm cea mai mare parte a zilei. În plus, sunt fragili și foarte rapizi şi nu toți stau în palmă sau la mângâiat. De aceea, trebuie să te asiguri că cel mic îl manevrează cu grijă, nu-l strange în mână şi nu-l scapă pe jos. Deşi e mic, un hamster se atașează, învață să recunoască în timp vocile şi mirosurile stăpânilor, în schimb trăieşte doar trei ani.

Porcuşor de Guineea

Pufos, jucăuş şi sociabil, trăieşte mai mult decât „verii“ lui din familia rozătoarelor (patru – șapte ani). Îi place să fie mângâiat şi incitat la joacă, aşa că nu-l deranjează să fie luat în mână – atâta timp cât e ținut corespunzător! Acest specimen drăgălaş este ideal pentru un copil care tocmai învață să aibă grijă de un animal de companie, tocmai pentru că nu este pretenţios. În schimb, trebuie să-i schimbi mai des aşternutul, pentru că are un apetit mai serios decât fragilul hamster şi îi place să-şi împrăştie hrana (fân, seminţe, legume, fructe). Şi cuşca trebuie să fie suficient de mare pentru a-i permite să se mişte şi să-şi consume energia – altfel va deveni obez. Atenţie la dimensiunea roţilor distractive, dacă sunt prea mici îi pot cauza probleme la coloană. Fiind un animal sociabil, are nevoie de un partener, aşa că ar fi mai bine să aduci acasă o pereche de porcuşori de Guineea.

Explicaţie foto: Alimentele preferate sunt morcovul, pătrunjelul, mărul, ardeiul şi mărarul. Evită să-i dai roşii, cartof crud ori avocado, care sunt indigeste.

Iepuraş

Există o tradiţie nefericită în rândul comercianţilor de-a propune iepuri în preajma sărbătorii Paştelui. Entuziasmaţi de idee, mulţi părinţi aduc în casă un astfel de animăluţ, fără să se informeze înainte ce presupune creşterea lui şi, din neştiinţă ori din lipsa de interes ulterioară, iepuraşul ajunge să fie traumatizat ori chiar (foarte adesea!) abandonat. Iată de ce gradul de implicare este mai mare în cazul lui şi e necesară supravegherea unui adult. Altfel, firea blândă şi sociabilă a unui iepuraș poate fi benefică modelării caracterului copilului. Chiar dacă unele rase sunt mai blânde, traiul în captivitate nu e uşor de dus pentru un iepure, aşa că se recomandă sterilizarea, pentru a preveni orice agresiune, dar şi orice risc de cancer uterin la female. Totodată, speranţa de viaţă a unui iepure este între opt şi 12 ani şi, dacă nu e sterilizat, va avea nenumărate episoade de „călduri“, de-a lungul cărora mai mult se va chinui. Anual, orice iepuraș va fi şi vaccinat. Atenţie şi la alegerea căsuţei, la schimbarea fânului din culcuş şi la administrarea hranei (legume, verdeţuri, peleţi cu fibre).

Chinchilla

Ştiai că are blana cea mai deasă dintre toate mamiferele? Din păcate, din acest motiv, chinchilla este pe cale de disparţie din natură, fiind vânată pentru blana moale şi mătăsoasă. Ca animal de companie, este vioaie şi blândă, dar fiind foarte rapidă, copiii o vor putea privi mai mult, decât să interacţioneze cu ea. Cu o durată de viață de aproximativ 12 până la 15 ani, chinchilla trăieşte mai mult decât alte rozătoare, dar e şi mai pretenţioasă. Cuşca trebuie să fie mare, înaltă, cu mai multe etaje, podeţe suspendate sau hamace, care îi va satisface plăcerea de-a se căţăra, şi cu jucării de ros, pentru a-şi toci incisivii. Pentru că e activă dimineaţa şi seara, iar pe timpul zilei îi place să se ascundă, are nevoie de o căsuţă. Într-un colţ, amenajează-i o „baie de praf“, care se găseşte în pet shop-uri şi imită praful din habitatul natural. Vasul de apă ar trebui să fie un adăpător extern cu bilă sau cu piston, pentru ca animalul să nu se ude. Cât priveşte dieta, preferă fânul, peletele şi legumele.

Arici

Poate că nu te-ai gândi să iei un spinos acasă, dar trebuie să ştii că e un animăluţ drăguţ, prietenos şi relativ longeviv, cu o speranţă de viaţă de la cinci la șapte ani. Luat de mic, se va obişnui în casa ta şi se va integra în familia ta. Totuşi, trebuie să ştii că un arici necesită mai multă îngrijire și este predispus la mai multe probleme de sănătate decât alte animale de companie de talie mică. De pildă, e predispus să facă acarieni, din cauză că nu se poate curăţa singur de excrementele şi resturile care îi ajung printre ţepi. Pentru asta, e nevoie să îl ştergi cu un prosop umed sau chiar să-l obişnuieşti cu baia. Aricii necesită, de asemenea, o dietă diferită care să conțină legume și alimente speciale cu proteine, deoarece sunt omnivori. Uneori, hrana pentru pisici poate îndeplini cerințele, dar se poate suplimenta cu hrană umedă şi insecte vii (cel mai bine ar fi să consulți medicul veterinar).

Sursă foto: Shutterstock