Mănăstirea Sinaia a fost fondată de Marele Spătar Mihail Cantacuzino în secolul al XVII-lea. Boierul valah a făcut o călătorie la locurile sfinte din ţara lui Israel, unde a ajuns şi pe Muntele Sinai pentru a se ruga la Mănăstirea Sfânta Ecaterina. Legenda biblică spune că acesta este locul unde Moise a primit tablele legii cu cele zece porunci. Întors acasă, Mihail Cantacuzino construieşte o mănăstire frumoasă, la poalele Bucegilor, pe care o numeşte Sinaia, "în amintirea Sinaiei celei mari". Lăcaşul sfânt este închinat Sfintei Maria, hram pe care îl poartă şi azi.

Vedenia unui călugăr

Acum 300 de ani, puţini călători se încumetau să treacă prin pădurile seculare de brazi care se întindeau pe locurile unde se află azi Sinaia. Şi totuşi, după căderea Constantinopolului, în 1453, câţiva călugări şi-au găsit refugiul în Bucegi, având de ales între lepădarea de credinţa creştină şi tăierea capului. La început s-au adăpostit în crăpăturile stâncilor şi în peşteri, iar mai apoi şi-au făcut bordeie de piatră şi schituri de lemn. Două asemenea schituri au supravieţuit timpurilor: Sfânta Ana, aflat la cinci kilometri de Mănăstirea Sinaia şi Sfântul Nicolae, la un kilometru distanţă.

Citeşte şi: Caraiman, mănăstirea dintr-un vis

La acesta din urmă, într-o noapte de august din anul 1683, un călugăr a avut o vedenie în timp ce se ruga. El a auzit glasuri de îngeri care o preamăreau pe Maica Domnului. A doua zi, după liturghie, călugărul le povesteşte şi celorlalţi pustnici întâmplarea, iar aceştia îl încurajează să meargă la Schitul Lespezi pentru a mărturisi vedenia şi stareţului. La rândul său, stareţul l-a trimis pe călugăr la Bucureşti ca să-i spună şi mitropolitului despre darul dumnezeiesc. De cum a auzit povestea, mitropolitul l-a chemat la el pe spătarul Mihail Cantacuzino, care tocmai se întorsese din Ţara Sfântă şi căruia îi ştia dorinţa de a ridica o mănăstire undeva în munţi. Astfel, în 1690, a început construcţia Mănăstirii Sinaia, căreia iau trebuit cinci ani pentru a fi finalizată, din cauza terenului dificil.

Influenţele de pe Muntele Sinai

Iniţial, mănăstirea a fost planificată pentru a adăposti 12 călugări, adică tot atâţia câţi apostoli şi-a ales Iisus Hristos. Cu timpul, însă, tot mai mulţi călugări s-au stabilit aici, aşa că a fost nevoie de o biserică mai mare şi de câteva chilii în plus. Noile construcţii, ceea ce se numeşte astăzi "curtea nouă", au fost realizate între anii 1842-1846. De-a lungul anilor, mănăstirea a fost prăduită şi parţial distrusă de invaziile turceşti şi austriece dar, de fiecare dată, restaurată. Atât biserica veche, cât şi cea nouă au "rămas în picioare", împreună cu o bună parte din comorile arhitecturale şi de pictură originale.

Mihail Cantacuzino a construit vechea biserică în stil brâncovenesc, de influenţă barocă, având coloanele sculptate în piatră şi ornate cu motive florale şi vegetale. Era un stil nou la acea vreme, când bisericile ortodoxe erau compuse din pronaos, naos şi altar. Noua arhitectura a adăugat un al patrulea element, pridvorul, o cameră deschisă susţinută de coloane.

Una dintre comorile vechii biserici este portalul intrării în pronaos care este sculptat în piatră, reprezentând la dreapta pe Moise cu Tablele Legii şi la stânga pe fratele său, Arhiereul Aaron, cu toiagul înfrunzit. La mijloc este cioplită stema familiei Cantacuzino: vulturul bicefal ce ţine în gheare semnele imperiale ale puterii sceptrul şi crucea. Cupola pridvorului, pictată de Pârvu Mutu Zugravul, pictorul preferat al Cantacuzinilor, redă scene din viaţa Sfintei Ecaterina (ocrotitoarea Mănăstirii de la Muntele Sinai), a Sfântului Gheorghe (protectorul Moldovei) şi a Sfântului Dumitru (ocrotitorul Ţării Româneşti).

Citeşte şi: Mărturii ale credinţei din inima Braşovului

Vizite regale

În curtea mănăstirii este şi un vechi paraclis, ce datează din 1695, iar lângă acesta se află cavoul lui Tache Ionescu, prim-ministru în perioada Primului Război Mondial, care a avut un rol important în unirea Ţărilor Române. Tot în incinta lăcaşului monahal sunt cancelaria mănăstirii, clopotniţa, un muzeu şi, desigur, Biserica Mare. Dacă Biserica Veche poartă hramul Adormirea Maicii Domnului, cea Mare este închinată Sfintei Treimi. Zidurile sale din piatră şi din cărămidă adăpostesc unul dintre cele mai remarcabile obiecte de valoare ale mănăstirii: epitaful lucrat de Ana Roth, doamna de curte a Reginei Elisabeta, cusut cu fir de aur şi de mătase colorată pe pânză de bumbac.

Iar asta nu este singura legătură cu regalitatea. Mănăstirea Sinaia a fost primul aşezământ ortodox electrificat din România, lucru datorat regelui Carol I. Din 1871, timp de 11 ani, regele şi-a petrecut fiecare vacanţă de iarnă împreună cu familia aici, la Mănăstirea Sinaia, motiv pentru care a dotat Biserica Mare şi chiliile cu energie electrică. După mutarea regelui la castel, în încăperile regale s-a amenajat un muzeu al mănăstirii, primul de acest gen de la noi. Aici se află Biblia din 1688, prima tipărită integral în limba română.