Sfântul Gheorghe, purtătorul de biruinţă
În fiecare an, pe 23 aprilie îl prăznuim pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Născut într-o perioadă când oamenii erau obligaţi să-şi renege credinţa, a suportat chinuri groaznice şi nu a renunţat la convingerile sale.
Originar din Capadocia,regiune din Turcia de astăzi,într-o famile cu părinţi creştini şi înstăriţi,Marele Mucenic Gheorghe a dus o viaţă în rugăciune şi credinţă în Dumnezeu. Rămas fără tată pe când era copil,a fost nevoit să se mute cu mama sa în Palestina. A urmat cariera militară şi a ajuns comandant al armatei.
Deşi păgân,împăratul Diocleţian nu a luat nicio măsură împotriva creştinilor,până în anul 303,când,la îndemnul ginerelui său,a început prigoana împotriva celor care credeau în Dumnezeu. Astfel,creştinii au fost nevoiţi să aleagă între a se închina zeilor ori lui Hristos.
Nu s-a lepădat de credinţă
Văzând că cei care credeau în cele Sfinte erau persecutaţi,Sfântul Mucenic Gheorghe îi mărturiseşte împăratului că vrea să-i slujească în continuare,dar ca uncenic al lui Hristos. Această declaraţie îi aduce Sfântului chinuri greu de suportat. Este întemniţat şi lovit cu suliţa,tras pe roată,îngropat în var,dar în ciuda tuturor sferinţelor prin care trece îşi păstrează credinţa. Văzând că în ciuda torturii rămâne viu şi nevătămat,mulţi dintre prizonierii care erau închişi alături de el s-au lepădat de idoli şi au început să creadă în Bunul Dumnezeu.
A înviat un prizonier
Se spune că,în perioada în care a fost întemniţat,Sfântul Mucenic Gheorghe a înviat un prizonier şi că împărăteasa Alexandra,soţia lui Diocleţian,şi-a mărturisit credinţa în Hristos,după ce a fost martoră la minune. În ciuda nenumăratelor insistenţe venite din partea împăratului,Sfântul Gheorghe nu şi-a schimbat decizia. Astfel,Diocleţian a dat poruncă ca atât soţia sa,cât şi Mucenicul să fie decapitaţi. În timp ce ostaşii îi duceau pe aceştia în zona în care urma să aibă loc uciderea lor,împărăteasa şi-a dat duhul. În schimb,ajuns la locul cu pricina,Sfântul şi-a plecat capul sub sabie,în ziua de 23 aprilie,acceptându-şi soarta şi mulţumindu-i lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite.
Protector al animalelor
În tradiţia populară,Sfântul Gheorghe este considerat protectorul naturii,al vitelor şi al oilor. Se obişnuieşte ca,în dimineaţa zilei de 23 aprilie,bărbatul familiei să prindă ramuri verzi la stâlpii porţilor şi ai caselor,la ferestre,uşi şi grajduri,pentru ca familia şi animalele sale să fie protejate de forţele malefice.
În unele zone ale ţării există obiceiul ca fetele nemăritate să împletească din ramuri verzi coroniţe şi să le lase pe mijlocul drumului. Se spune că dacă alesul inimii calcă pe coroniţă,fata care a făcut cununa se va căsători în viitorul apropiat.
În alte regiuni,tinerele nemăritate merg în dimineaţa zilei de 23 aprilie în pădure şi culeg mătrăgună şi năvalnic,pe care le pun în podul casei ori sub streaşină,în speranţa că astfel vor avea parte de peţitori bogaţi.
Ştiai că...
...o legendă stă la baza reprezentării vizuale a Sfântului Mucenic Gheorghe? El este înfăţişat călare pe un cal,străpungând cu suliţa un balaur. Se spune că în lacul din regiunea Capadociei trăia o fiară care îi îngrozea pe oameni. Pentru a-i potoli mânia,sătenii îşi ofereau copiii ca hrană. Văzând acestea,Sfântul s-a rugat Sfintei Treimi şi a lovit fiara cu suliţa,în timp ce călărea un cal,ucigând-o.