Apa potabilă: vindecări mai mult sau mai puţin miraculoase
Încă din antichitate apa a fost folosită ca tratament pentru diverse maladii şi pentru menţinerea longevităţii. Chiar şi medicina clasică recunoaşte beneficiile unor terapii cu apă, ca adjuvant în tratarea unor boli, de la cele digestive, la cele canceroase.
În primul rând, însă, apa este cea mai importantă sursă de hidratare. Iar hidratarea celulelor organismului nu poate fi făcută cu orice lichid. De exemplu, băuturile alcoolice şi cele ce conţin cofeină, cum ar fi cafeaua, ceaiul negru şi verde sau coca-cola conţin diuretice ce determină ca, după consum, organismul să piardă mai multă apă decât asimilează.
De ce nu putem trăi fără apă
O hidratare adecvată este benefică şi pentru activitatea cerebrală, dar şi în prevenirea unor afecţiuni precum Alzheimer sau atacul cerebral. În plus, suficientă apă înseamnă mai puţine dureri de cap sau de articulatii, dar şi protejarea inimii.
Omul are nevoie şi de detoxifiere, pentru simplul fapt că, în fiecare zi, pe langă substanţele nutritive, organsimul „colectează” şi reziduuri din alimente care pot fi toxice. Corpul le identifică şi le elimină, dar ar face-o mult mai uşor şi mai eficient dacă ar avea la îndemână cel mai bun agent detoxifiant – apa. Fără aceasta, organismul poate deveni un „container” în care se adună depozite de toxine care, treptat, încep să acţioneze negativ asupra ficatului, asupra rinichilor sau favorizează apariţia cancerelor.
Hidratarea nu se face doar prin a bea apă, ci şi prin infiltrarea ei prin piele, prin duşuri, de exemplu, sau prin diferite surse de hrană. Laptele, legumele, fructele şi carnea conţin cantităţi mari de apă. Despre apa din carne, însă, cercetătorii şi adepţii învăţăturilor asiatice spun că este încărcată cu energii negative, provenite de la emoţiile animalului din ultimele lui clipe de viaţă: frică, disperare, durere, deznadejde, moarte. Toate aceste energii necurăţate sunt preluate de mintea omului.
Citeşte şi: Obiceiuri zilnice care previn îmbătrânirea prematură
Energizarea lichidului vieţii
Începând cu Masaru Emoto, un renumit cercetător japonez, mulţi reprezentanţi ai pseudo-ştiinţei aduc din ce în ce mai multe argumente şi dovezi despre energizarea apei. Încă de pe vremea vechilor babilonieni, egipteni şi chinezi se credea că apa are memorie. Chiar şi ştiinţa modernă susţine că apa are atât o componentă chimică, cât şi una fizică, adică memorie structurală.
Ba, mai mult, se crede că apa îşi „aminteşte” toată calea pe care a străbătut-o, că ţine minte rugina şi gunoaiele din ţevile prin care trece, proprietăţile straturilor de pământ pe care le străbate, stările şi evenimentele la care este supusă. Memoria apei se resetează doar prin îngheţare sau prin tehnologii de purificare. Este, deci, importantă alegerea sursei de apă.
Conform tradiţiei spirituale, energizarea apei se face prin viu grai, chiar şi prin rugăciune, de unde şi ideea că apa sfinţită este cea mai pură, cea mai bună de băut. Diverse energii binefăcătoare includ o rugăciune spusă în preajma apei de consumat, o meditaţie sau chiar o muzică armonioasă. De asemenea, apa poate fi încărcată cu energia unui sentiment sau a unei stări, dacă acestea sunt emise cu suficientă convingere. Dacă nu, există şi metoda lui Emoto, care a folosit mesaje scrise. Cercetătorul japonez lipea bileţele pe recipientul cu apă, care era din sticlă, cu ideea sau starea pe care voia să le inducă apei – iubire, sănătate, compasiune, înţelepciune, genialitate.
Citeşte şi: Terapia cu apă
Efectul piramidei
Diverse cercetări au constatat că apa amplasată sub o piramidă care păstrează proporţiile celebrului monument al faraonului Keops din Egipt, devine, din punct de vedere microbiologic, mai pură, se păstrează mai mult timp şi are efecte curative pentru o listă foarte lungă de afecţiuni. Printre bolile mai grave, pentru care administrarea apei de piramidă are efecte de excepţie, se numără cancerul, scleroza în plăci, bolile virale recidivante şi marea majoritate a afecţiunilor autoimune. Pentru a obţine efectul piramidei, vasul cu apă de sticlă sau lut, cu deschidere largă, trebuie plasat sub o piramidă din sârmă de cupru, pentru 24 de ore. Înălţimea suprafeţei apei trebuie să fie cât mai sus posibil, în jumătatea superioară a piramidei. Apa de piramidă poate fi păstrată în sticle cu dop, timp îndelungat.
Ştiai că...
... Munţii Bucegi ascund apa cea mai pura din lume, numită 7 Izvoare? Potrivit specialiştilor, aceasta indică zero bacterii, lucru neîntâlnit la vreo altă apă de pe mapamond. Descoperit în urmă cu 2.000 de ani, la o înălţime de 1.300 de metri, 7 Izvoare ţâşnesc dintr-un lac subteran ce nu a secat vreodată.
... Plasticul utilizat pentru fabricarea sticlelor de apă plată şi minerală poate conţine bisfenolul A? Acesta este o toxină chimică industrială, folosită pentru fabricarea recipientelor din plastic pentru apă şi mâncare. Acest tip de plastic devine periculos pentru sănătate atunci când sticla de plastic, în care este îmbuteliată apa a fost supusă la temperaturi extreme sau când plasticul expiră. Când sticla este lăsată la soare, când îngheaţă şi apoi este expusă la temperaturi ridicate sau cănd depăşeşte termenul de valabilitate, favorizează dizolvarea bisfenolului A în apa îmbuteliată, cauzând, în timp, diverse probleme de sănătate.
... Emiratele Arabe Unite au cel mai mare consum de apă pe cap de locuitor? Conform statisticilor, populaţia ţării deşertice consumă între 600 şi 930 litri de apă pe zi de locuitor.
... Bunicii noştri strângeau apa de ploaie şi o foloseau în gospodărie, atât pentru consum cât şi pentru diverse treburi casnice? Compoziţia apei de ploaie este aproape similară cu cea distilată. Este o apă dură, fără microorganisme, însă trebuie păstrată la întuneric şi o temperatură de maxim 5-10 grade Celsius.