Părinţii reprezintă un prim exemplu şi, poate cel mai important, în multe aspecte din viaţa copiilor. Aceştia din urmă le observă comportamentul, atitudinile şi încearcă să le imite.

Cere copiilor doar ceea ce poţi respecta şi tu

Indiferent de ce am vrea să obţinem de la copiii noştri sau de ce vrem să facă ei, trebuie să ne asigurăm că aplicăm aceleaşi standarde pentru noi înşine. De ce nu s-ar uita la televizor toată ziua, dacă şi tu faci la fel? Dacă iei diverse gustări pe tot parcursul zilei, cum te poţi aştepta ca ei să respecte ora mesei? Aşadar, degeaba vei încerca să-ţi convingi copilul să facă un lucru pe care tu însuşi nu eşti dispus să-l faci. În acest sens, părinţii trebuie să fie consecvenţi, să ofere ambii aceleaşi modele de comportament şi să nu aibă reacţii total opuse în situaţii similare.

Axează-te pe nevoile şi pe pasiunile copilului

De multe ori, ne aşteptăm ca băiatul sau fetiţa noastră să păşească pe urmele noastre şi să îmbrăţişeze aceleaşi pasiuni. Este total greşit să sperăm că acest lucru i-ar putea face fericiţi. Copiii îşi manifestă de mici individualitatea, iar rolul părinţilor este acela de a-i susţine şi de a-i încuraja în dezvoltarea propriilor abilităţi sau talente. Se întâmplă ca unii taţi să-şi înveţe băieţii, încă din copilărie, să folosească forţa fizică, iar dacă mama intervine spunând că nu este de acord, urmează replica: ,, Lasă, că e mai bine să ştie să se apere, să nu fie un pămpălău“. Pentru un copil mai sensibil, care are cu totul alte interese, ar putea fi chiar o experienţă traumatizantă. Ideal ar fi să-ţi îndrumi copilul către un sport sau către o activitate care-l interesează. Nu încuraja un comportament agresiv, sub niciun pretext.

Acordă-i atenţie când are nevoie

În multe cazuri, timpul acordat de fiecare părinte nu este egal, din diverse motive, obiective sau nu. Şi în acest caz ar putea să apară reproşuri de genul: ,, Eu petrec mai mult timp cu el, de aceea pe mine mă ascultă“. Replica ascunde de fapt o frustrare a acelui părinte care simte că se implică mai mult în creşterea copilului. Contrar pecepţiei noastre, copiii nu au nevoie să le fim în preajmă non-stop, dar îşi doresc să fim acolo când o cer. De aceea, încercaţi, fiecare dintre voi, să le arătaţi că poate conta pe voi în orice moment. Chiar dacă nu sunteţi acasă, este important să vă poată contacta oricând în timpul zilei, la telefon sau prin mesagerie. Iar când aveţi timp liber, profitaţi de el într-un mod constructiv şi activ. Nu-l lăsaţi pe cel mic să stea ore în şir la calculator sau pe telefon, când aţi putea ieşi în parc să jucaţi fotbal, să vă daţi cu rolele sau, pur şi simplu, să vă plimbaţi.

SFATUL SPECIALISTULUI


Sorin Lucaci, psiholog


Părinţii unui copil, atât mama, cât şi tatăl, au acelaşi rol determinant în creşterea şi în educaţia acestuia, pentru că un copil are nevoie atât de mamă, cât şi de tată, fiecare aducându-şi contribuţia la dezvoltarea echilibrată şi armonioasă a copilului. Copiii nu au nevoie de noi tot timpul, dar au nevoie de prezenţa noastră, de implicarea noastră activă ca părinţi în interacţiunile prin care ei se raportează la lumea înconjurătoare. A fi un părinte implicat în procesul de educaţie a copilului înseamnă să acţionezi intenţionat. Cu alte cuvinte, să alegi un comportament ce are ca scop confortul emoţional al copilului tău. Nu există copii perfecţi, părinţi perfecţi sau relaţii perfecte, lipsite de tensiuni, dar cei doi părinţi trebuie să formeze o echipă care să conlucreze pentru dezvoltarea armonioasă ca viitor adult a copilului lor. Mai multe despre acest subiect poţi citi în cartea ,,Parentaj sensibil şi inteligent“, apărută la Editura Herald.