Ce este rugăciunea şi când o rosteşti

1 47758 original jpg jpeg

Indiferent de împrejurare, rugăciunea este cea mai simplă şi mai directă formă de a cere ajutor şi de a-ţi arăta credinţa în Dumnezeu.

Sfinţii Părinţi spun că rugăciunea nu trebuie rostită numai la vreme de necaz,ci permanent,ea fiind hrana sufletului.

Mai presus de toate,trebuie să fie pentru fiecare o atitudine de viaţă,deoarece prin această vorbire conştientă se întreţine relaţia cu Dumnezeu şi cu sfinţii.

După cum spune Părintele Arsenie Boca,rugăciunea este„un leac vindecător de orice rană,care opreşte orice lacrimă şi linişteşte orice durere. Numai prin rugăciune,nemulţumirile se potolesc,îngrijorările dispar,neliniştea şi nerăbdarea încetează,iar credinţa sporeşte”.Rugăciunea trebuie "trăită"

Fie că o rosteşti cu voce tare sau că o spui în gând,rugăciunea capătă sens dacă este „trăită”,nu când este o recitare automată a unui text în care nu ne-am angajat întreaga fiinţă. Iar dacă nu întotdeauna primim răspunsul aşteptat la rugăciunile noastre,găsim în lipsa de trăire răspunsul.

Angajarea la cele sfinte mai ţine şi de cât de vrednici suntem să primim ceea ce ne dorim. Cu toate acestea,nu trebuie să ne îngrijorăm! Duhovnicii spun că uneori suntem lăsaţi să stăruim în rugăciune pentru a preţui darul pe care îl vom primi.

Sfinţii Părinţi spun că aceia care se simt mai ataşaţi de lucrurile materiale nu sunt tot timpul apropiaţi de Dumnezeu. Abia după ce apare suferinţa,aceştia încep să se gândească la El.

De aceea,este greşit să ne rugăm pentru bani,plăceri şi ambiţii şi să uităm de scopul existenţei noastre pe pământ:mântuirea sufletului.

Ca rugăciunea să-ţi fie ascultată,trebuie să te rogi mai mult pentru sufletul tău şi pentru apropiaţi şi să încerci să alungi păcatul din viaţa ta. Numai stăruind în credinţă şi rugăciune,sufletul se curăţă de tot ce nu-l lasă să se înalţe spre adevăratele valori.

„Ferice de cei ce-şi descoperă spiritul”,spunea Părintele Arsenie Boca.„Cei ce se îngrijesc de suflet prin rugăciune primesc consolare şi nu pier odată cu trupul lor,ci mai mult,vor reveni la starea iniţială de fericire care a fost încredinţată înainte de săvârşirea păcatului strămoşesc.”

Rugăciune de mulţumire lui Dumnezeu

Şi iarăşi căzând înaintea Ta,îţi mulţumesc şi cu smerenie mă rog nemăsuratei şi negrăitei Tale milostiviri,ca şi de acum înainte să-mi dăruieşti faceri de bine,ca să sporesc în dragostea de Tine şi de aproapele meu. Izbăveşte-mă de tot răul şi necazul. Dăruieşte-mi linişte şi mă învredniceşte ca în toate zilele vieţii mele totdeauna mulţumire să-Ţi aduc şi să grăiesc şi să cânt cele preabune Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.