Naşterea Maicii Domnului: hotarul dintre vară şi toamnă
Naşterea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mică cum este cunoscută în popor, este prima mare sărbătoare a anului bisericesc ce începe la 1 septembrie. În ziua de 8 septembrie, credincioşii merg de dimineaţă la biserică pentru a se ruga şi închina la icoana Maicii Domnului.
Sfânta Scriptură nu precizează nimic legat de momentul naşterii Sfintei Maria. Însă scrieri apocrife cum este Protoevanghelia lui Iacov,o lucrare iudeo-creştină din secolul II,oferă amănunte despre originea şi copilăria Maicii Domnului.
Maria a fost fiica lui Ioachim şi a Anei,care,deşi s-au rugat cu tărie pentru a avea un prunc,au devenit părinţi abia la bătrâneţe. Tatăl era un urmaş al regelui David,iar mama era fiica preotului Matthan,descendent din familia preoţească a lui Aaron. Pentru că nu aveau copii,cei doi au început să fie batjocoriţi de oameni. Şi asta pentru că,în vremea aceea,lipsa copiilor era considerată atunci un blestem din partea lui Dumnezeu. Ioachim şi Ana nu au renunţat nici o clipă să se roage şi să spere că vor deveni părinţi. „Pe mine nu mă îndeamnă inima să mai intru în casa mea,căci noi suntem urgisiţi de Dumnezeu. Iată,eu mă duc în munte şi acolo voi posti şi mă voi ruga lui Dumnezeu,doar,doar se va milostivi şi ne va da şi nouă un copil“,i-a zis Ioachim soţiei sale Ana. Tradiţia spune că,în cele din urmă,Îngerul Gavriil i-a vestit că rugile lor au fost ascultate şi au primit,în dar de la Dumnezeu,un prunc,pe care l-au botezat Maria. Tot el le-a spus că acest copil „se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale şi că va fi un vas ales lui Dumnezeu“ (Luca 1,4-23). Astfel,se zice că atunci când Maria a împlinit trei ani,Ioana şi Ana au dus-o la templu,unde avea să rămână până la vârsta de 14 sau 15 ani.
Citeşte şi:
Mănăstirea Izbuc,loc miraculos
Miracolele de la Mănăstirea Piatra Scrisă
Tradiţii şi obiceiuri
În Ziua Naşterii Maicii Domnului femeile care vor copii se roagă să rămână însărcinate şi să nască uşor.
În popor,în ziua de 8 septembrie bărbaţii evită să meşterească prin casă,iar femeile să coasă sau să spele rufe,ca să nu atragă răul. Se crede că bărbaţii care încalcă această tradiţie se vor lovi,iar femeilor fie li se va arde mâncarea pe foc,fie se vor răni la mâini,fie se vor înţepa când vor coase.
Fiind hotarul dintre vară şi toamnă,în credinţa populară,este momentul în care se dă startul lucrărilor agricole de toamnă. Este ziua în care rândunelele se pregătesc să plece în ţările calde,plantele nu mai sunt bune de leac,se începe culesul viilor,se bat nucii pentru a avea rod bogat şi anul viitor,se jupoaie coaja ulmilor şi încep târgurile şi iarmaroacele de toamnă. Există şi o superstiţie românească legată de această sărbătoare,potrivit căreia cei care mănâncă gătit la foc în aceste zile se pot îmbolnăvi mai uşor decât ceilalţi.
