Viaţa Sfântului Ioan Botezătorul, exemplu de smerenie

La o zi distanţă de o mare sărbătoare, Boboteaza, creştinii ortodocşi şi greco-catolici se adună în toate bisericile pentru a-l păznui cum se cuvine pe Sfântul Proroc Ioan Botezătorul, un model de de înfrânare, simbol al martirilor şi al misionarilor creştini.

Soborul Sfântului Ioan Botezătorului are loc în ziua de 7 ianuarie,prin sobor înţelegându-se strângerea laolaltă în biserici a tuturor creştinilor pentru a-l slăvi pe Înaintemergătorul şi Botezătorul Mântuitorului. Este praznic mare mai ales în bisericile care şi-au închinat hramul Sfântului Proroc Ioan,cum sunt Biserica Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul din Ein Karem,Israel,sau Mănăstirea rusească Sfântul Ioan Botezătorul,construită pe locul în care au fost găsite moaştele sale.

Tot la această dată este prăznuită şi aducerea preacinstitei sale mâini la Constatinopol. Sfântul Evanghelist Luca a descoperit-o în Cetatea Sevastie,în locul unde se afla îngropat trupul prorocului. Această parte din moaştele Sfântului Ioan a dus la săvârşirea multe minuni. La sărbătoarea Înălţarea Sfintei Cruci,racla în care era păstrată mâna sfântului era ridicată de arhiereu,iar dacă degetele se desfăceau era semn că va urma un an cu roade bogate.

Minunea naşterii sale

Văr după trup al Mântuitorului,căci mama sa era rudă cu părinţii Fecioarei Maria,Sfântul Ioan Botezătorul a fost numit de Hristos Însuşi „cel mai mare om născut din femeie“. Zămislirea sa a fost săvârşită printr-o minune,după cum a mărturisit Sfântul Evanghelist Luca. Părinţii săi,preotul Zaharia şi soţia lui,Elisaveta,se rugau de ani mulţi să fie binecuvântaţi de Domnul cu un copil când au primit vestea cea bună.

Pe când slujea la Templu,lui Zaharia i s-a arătat un înger care i-a spus că rugăciunile i-au fost ascultate şi că va avea un fiu,pe nume Ioan,care îi va aduce pe mulţi la dreapta credinţă. Nevrând să creadă acestea,a fost pedepsit să rămână mut până când i se va da nume copilului său. La 8 zile de la naşterea pruncului,după ce a fost numit Ioan,preotul Zaharia a putut vorbi şi a binecuvântat pe Dumnezeu pentru minunea Sa.

A preferat retragerea în pustiu

Sfântul Ioan a tresărit în prezenţa Mântuitorului,în clipa întâlnirii Fecioarei Maria ce-L purta în pântece pe Iisus. La maturitate,a preferat să înfrunte asprimea traiului în pustiul Iudeii,pentru a se primeni sufleteşte. Este primul exemplu de viaţă în sihăstrie şi cel dintâi misionar creştin. Se acoperea cu haine aspre din păr de cămilă şi se hrănea cu miere sălbatică şi lăcuste. Din singurătatea sa ieşea doar pentru a predica şi a îndruma pe toţi să dea din ceea ce au săracilor,să renunţe la idoli,la averi,la plăceri şi să se boteze în credinţa în Dumnezeu.

A vorbit mulţimilor despre venirea Mântuitorului

N-a trecut mult până când mulţimile au început să-l urmeze,să-l asculte şi să-şi dorească botezarea în credinţa creştină. El le-a vorbit tuturor pentru prima dată despre venirea lui Hristos. Mai târziu,în timpul botezului Mântuitorului,a arătat pe Dumnezeu cel Întreit:Tatăl,Care a rostit:„Acesta este Fiul Meu cel iubit,întru Care am binevoit“,Fiul,prin prezenţa sa trupească,şi Sfântul Duh,pogorât în chip de porumbel.

A mustrat păcatele,fără teama martiriului

Nefiind indulgent cu cei care păcătuiau,Sfântul Ioan a atras mânia lui Irod,după ce l-a mustrat pe rege că trăia în păcat cu Irodiada,soţia fratelui său. La ordinul lui,a fost întemniţat. Din dorinţa de a-l pedepsi pentru îndrăzneală,Irodiada şi-a îndemnat fiica,pe Salomeea,să-i promită lui Irod că va dansa la ospăţul dat în cinstea zilei lui de naştere dacă-i va fi adus capul Prorocului Ioan Botezătorul. În aceeaşi zi,Irod a poruncit ca sfântul să fie ucis şi i-a oferit Salomeei capul acestuia. Trupul său a fost îngropat în curtea palatului regelui. În anul 453,moaştele au fost aşezate în biserica cetăţii Emesa din Siria.

Ştiai că…

… datina creştină spune că femeile nu trebuie spele rufe,în următoarele şapte zile după Bobotează,pentru că atrag necazurile asupra familei?

Rugăciune către Sfântul Ioan Botezătorul

„Prorocule sfinte Botezătorule,pentru mulţimea minunilor tale celor vrednice de laudă,de ţi-am aduce cântări şi glasuri care să minuneze tot neamul omenesc,nimic nu săvârşim cu vrednicie,faţă de darurile tale,pe care le dăruieşti nouă celor ce cântăm lui Dumnezeu:Aliluia!“ (fragment din „Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul“)