Odată cu intrarea în Săptămâna Patimilor, bisericile se îmbracă în doliu, preoţii poartă patrafire cernite, cântările sunt mai triste. Deniile săvârşite în timpul rămas până la Paşte sunt considerate slujbe de priveghere ale lui Iisus. După cum indică şi originea termenului de denie, slavonescul „vdenie“, aceste slujbe se săvârşesc seara. Sunt menite să te ajute să te regăseşti în vâltoarea vieţii cotidiene şi să te pregăteşti sufleteşte pentru sărbătoarea Învierii.

Săptămâna Patimilor, precedată de sărbătoarea Floriilor

Cu o zi înainte de începerea Săptămânii Patimilor, în Duminica Stâlpărilor sau Duminica Floriilor, este prăznuită Intrarea Domnului în Ierusalim. Aminteşte de momentul în care Hristos, aflat pe un măgăruş, a fost primit în Ierusalim de mulţimile care îl slăveau şi-i aduceau însemnele biruinţei asupra morţii: frunze de smochin sau de palmier. Vedeau în El pe adevăratul Mesia. Este o sărbătoare a bucuriei, cu toate că zilele care urmează sunt marcate de tristeţea patimilor Mântuitorului. La slujba din Duminica Floriilor, creştinii aduc ramuri de salcie în locul celor de smochin sau palmier, care sunt sfinţite. Cu ele împodobesc apoi icoanele, uşile şi ferestrele în aşteptarea Învierii Domnului. De asemenea, le folosesc de-a lungul anului, ca leac pentru diverse boli. Tot în ziua de Florii, este dezlegare la peşte pentru aceia care ţin Postul Paştelui.

Deniile, adevărate pilde pentru credincioşi

Pe parcursul Săptămânii Patimilor, seară de seară, are loc câte o slujbă specială numită denie. Fiecare dintre ele este menită să-i ajute pe toţi să întâmpine cu sufletul curat Învierea lui Hristos. Cele mai însemnate sunt cele de joi şi de vineri, denumite denia mică şi denia mare. Denia de luni oferă pilda smochinului neroditor, care avertizează că Dumnezeu poate fi iertător, dar şi aspru cu aceia care Îl necinstesc. O altă pildă, aceea a celor 10 fecioare, este amintită tuturor la denia de marţi pentru a-i îndemna să fie pregătiţi pentru a doua venire a lui Hristos şi pentru Judecata de Apoi. La denia de miercuri se aminteşte creştinilor despre

pocăinţă, oferindu-se exemplul femeii desfrânate care a spălat picioarele Mântuitorului cu mir şi cu lacrimile ei. Această femeie este simbolul umanităţii decăzute care numai prin pocăinţă va putea primi iertarea divină. În această zi, joi şi vineri, după ce se spovedesc, credincioşii bolnavii pot lua parte la Sfântul Maslu de obşte, pentru a primi alinare, tămăduirea trupului şi pace lăuntrică.

Slujbele Înfricoşătoarelor Patimi

În Joia Mare, numită şi Joia Neagră, are loc denia mică, o slujbă specială cu o încărcătură spirituală indescriptibilă. După ce sunt citite cele 12 Evanghelii, în mijlocul bisericii se aduce Sfânta Cruce şi sunt rememorare patimile îndurate de Iisus. La această slujbă, clopotele încetează să mai bată. Doar toaca marchează momentele importante. A doua zi, în Vinerea Mare, creştinii coboară în mormânt odată cu Hristos, în mod simbolic, luând parte la Cântarea Prohodului. Apoi, participă la ritualul Înconjurării bisericii cu Sfântul Epitaf, o pictură care înfăţişează scena punerii în mormânt a lui Iisus şi la trecerea pe sub masă, după sărutarea Sfintei Evanghelii şi a Sfintei Cruci. Prezenţa Crucii şi a imaginii mormântului lui Iisus aminteşte permanent că, pentru a trăi bucuria Învierii, trebuie să înţelegem exemplul de iubire şi de milă pentru omenire al Fiului Domnului. El s-a jertfit pentru ca oamenii să primească şansa de a-L cunoaşte cu adevărat pe Dumnezeu.