Becul, invenţia care a schimbat lumea
Un glob de sticlă fără oxigen, în care este încălzit, la temperatură înaltă, un filament metalic – ăsta e, pe scurt, becul. Un obiect banal astăzi, a fost o invenţie care a schimbat radical lumea. Şi, deşi pare de necrezut, mai există încă oameni pentru care el continuă să fie un lux.
Aproape un secol, becul cu incandescenţă a dominat sectorul iluminatului public. Treptat, a fost înlocuit cu becuri mai performante, care luminează mai multe ore la rând şi consumă mai puţină energie.Omul modern nu concepe să nu aibă curent electric. O scurtă pană de electricitate şi panica e gata. Sună la furnizor, la administratorul de bloc, la vecin, doar să afle cât mai durează să stea cu lanterna sau cu lumânarea aprinsă. Abia în aceste momente îşi dă seama cât de importantă este lumina artificială. Acestă invenţie a revoluţionat civilizaţia modernă, dând oamenilor posibilitatea să aibă o activitate socială şi pe timp de noapte sau să muncească mai multe ore.
Un duo de inventatori
Sunt cunoscuţi peste 20 de oameni de ştiinţă care şi-au adus contribuţia la perfecţionarea sa, însă cei care au conceput becul, în forma pe care o cunoaştem astăzi, sunt inventatorii Thomas Alva Edison din Statele Unite ale Americii şi de Sir Joseph Wilson Swan din Anglia. În 1878, Swan îşi prezintă invenţia, o lampă cu filament de carbon, în faţa Societăţii Literar-Filozofice din Newcastle. Globul său de sticlă, însă, a avut probleme cu menţinerea vidului în interior, fapt care nu-i permitea să lumineze mai multe ore. Edison a rezolvat problema la 21 octombrie 1879, realizând un bec cu filament care a luminat continuu 40 de ore. Tot el a continuat experimentele ca să producă un filament mult mai rezistent, permiţând o iluminare de peste 1.200 de ore. În următorii trei ani, Edison a înfiinţat Compania de Lumină Electrică Edison şi a construit o centrală electrică pe strada Pearl din oraşul New York.
De la globul clasic la LED
La 1900, un milion de oameni aveau în cămine lumină electrică. Acestă invenţie a fost punctul de plecare pentru multe alte realizări. Astfel, becul a început să fie utilizat pe scară largă, de la iluminatul caselor la iluminatul străzilor şi la crearea farurilor de la maşină. Becul cu incandescenţă a fost înlocuit treptat de becurile economice şi de tip LED, acestea din urmă fiind considerate cele mai performante la ora actuală. Au un consum scăzut e energie şi o durată de viaţă de până la 50.000 de ore.
Cel mai vechi bec din lume
Se numeşte Shelby, după numele companiei care l-a produs, şi arde neîntrerupt de 117 ani, fapt pentru care a fost inclus în Cartea Recordurilor Guiness. Este prins în tavanul unităţii de pompieri din Livermore-Pleasanton (California, SUA). Becul este o adevărată vedetă şi are propria pagină de internet. Când şi-a sărbătorit centenarul, fostul preşedinte al SUA, George W. Bush, a trimis pompierilor din Livermore o scrisoare, în care a scris că „Cel mai vechi bec din lume este un simbol durabil al inventivităţii americane. E de înţeles de ce a devenit un simbol al comunităţii“.
De unde vine expresia ,,a călca pe bec“?
În Franţa secolului al XIX-lea, felinarele stradale cu gaz lampant semănau în noapte cu silueta jandarmilor – de aceea aceştia au primit porecla de ,,bec de gaz“. De atunci, persoanelor certate cu legea li se mai spune că ,,au cazut pe bec“. În Dicţionarul de argou al limbii române, scris de traducătorul George Volceanov, expresia are o conotaţie negativă şi se referă la femeile nemăritate care rămân însărcinate, însă Dicţionarul Explicativ al Limbii Române ne oferă un sens mai larg: a fi (sau a cădea) pe bec înseamnă a fi sau a ajunge într-o situaţie fără ieşire, a i se înfunda, a o păţi.
Fără electricitate în secolul XXI
La nivel global, sute de milioane de oameni nu cunosc lumina unui bec, arată statisticile recente. Cele mai multe persoane fără electricitate se află pe teritoriul Africii şi Asiei.
Sudanul de Sud este ţara cu cel mai scăzut acces la curentul electric: doar 4,5% din populaţie este conectată la reţeaua electrică. Doar 7% din cei care trăiesc în ţara africană Burundi au acces la electricitate, în timp ce în Ciad această cifră este de 8%. Chiar şi pentru unii europeni, lumina lumânării este mai familiară decât cea a becului. Uniunea Europeană estimează că 50 de milioane de oameni suferă de aşa-numita sărăcie energetică. În prezent, în România există aproximativ 50.000 de gospodării fără curent electric, potrivit datelor colectate de la Consiliile Judeţene şi Prefecturi şi raportate Ministerului Energiei în februarie 2018. Jumătate dintre ele sunt situate la câţiva metri de reţea, deci nu izolarea geografică este principalul motiv al beznei în care sunt cufundate.
