Telefonul, o invenţie disputată
Telefonul a revoluţionat istoria şi a îmbunătăţit condiţiile de viaţă ale oamenilor. Le-a permis să comunice cu cei dragi, a făcut posibile mii de tranzacţii comerciale, a salvat vieţi. Puţini ştiu însă că are o istorie controversată.
Astăzi, telefonul mobil este mai mult decât un aparat care te ajută să comunici. Conectarea la internet, dotarea cu camere de fotografiat şi numeroasele aplicaţii l-au transformat într-un dispozitiv care face viaţa oamenilor mai uşoară. Modernizarea lui a presupus mai multe etape. Un singur aparat, mai mulţi inventatori
Au existat controverse cu privire la persoana care a inventat telefonul. Oficial, omul de ştiinţă Alexander Graham Bell este considerat inventatorul său, întrucât în anul 1876 acesta a brevetat primul un aparat capabil să emită şi să recepţioneze cuvintele rostite. Pentru acelaşi titlu concurează însă şi americanul Elisha Gray. Acesta a depus brevetul pentru o invenţie echivalentă cu două ore mai devreme ca Bell, în aceeaşi zi! Brevetul lui Bell a fost însă examinat imediat, la cererea avocatului său, în timp ce al lui Gray a fost studiat mai târziu. În acei ani, un alt mare inventator american, Thomas Alva Edison, a adus îmbunătăţiri notabile sistemului, prin inventarea microfonului.
De parcă asta nu era de ajuns, în poveste intră şi un al treilea personaj, italianul Antonio Meucci. În 1857, acesta a dezvoltat un aparat care transmitea vocea umană la distanţă. El a instalat un dispozitiv rudimentar de telecomunicaţii între biroul şi dormitorul său, aflat la al doilea etaj, cu scopul de a fi în permanenţă în contact cu soţia bolnavă de reumatism. A fost de notorietate procesul pe care Meucci l-a intentat lui Bell, acuzându-l că i-a furat invenţia. Instanţa nu i-a dat însă câştig de cauză, dar, în 2002, Camera reprezentanţilor din SUA a recunoscut rolul pe care Meucci l-a avut în procesul de descoperire al aparatului.
Istoria conseamnează că Meucci nu avea suficienţi bani pentru a dezvolta şi a obţine brevetul invenţiei, aşa că a apelat la o compania americană Western Union, cu speranţa că aceasta va fi interesată de produsul lui. A trimis companiei prototipul dispozitivului, cu toate documentele, schiţele şi detaliile tehnice, dar niciodată nu a reuşit să obţină o întâlnire cu directorii firmei, mult prea ocupaţi. Când a înţeles că proiectul său nu reprezintă interes, Meucci a mers personal să ceară o piesă esenţială a aparatului pe care o trimisese împreună cu documentele, dar i s-a spus că a fost pierdută. Mai târziu, materialul a ajuns în mâinile lui Alexander Graham Bell, servindu-i drept bază pentru dezvoltarea telefonului său.
Telefonul automat, cu conexiune directă
În 1879 au avut loc primele încercări de realizare a unui sistem care să permită utilizatorului să ia legătură direct cu persoana de la capătul firului, fără intervenţia unui operator. Abia 10 de ani mai târziu, inventatorul american Almon Brown Strowger a făcut acest lucru posibil prin crearea unui sistem de aparate şi centrale telefonice automate.
Telefonul fără fir, vorbeşti din orice loc
Telefonia fără fir a fost posibilă, la început, datorită undelor de radio, însă acestea nu permiteau recepţionarea sunetului de calitate. Sistemul s-a îmbunătăţit, iar în ziua de astăzi un mai e nevoie să ne ridicăm din fotoliul preferat atunci când sună telefonul.
Telefonul mobil, indispensabil
Acest aparat a luat naştere în timpul celui de-al Doilea Război Mondial când o companie a creat un echipament numit Handie Talkie H12-16, care permitea comunicarea cu trupele militare prin unde radio. Începând de atunci şi până în anul 1985 s-a lucrat constant la perfecţionarea acestui dispozitiv revoluţionar. Astfel, în anii '80 a fost lansat un echipament destinat marilor directori de firme, care aveau nevoie să comunice la distanţă. Cu trecerea anilor, telefonul mobil şi-a schimbat forma, caracteristicile, dimensiunile, devenind accesibil tuturor.
