Chef Alexandru Sautner: „Mâncarea românească mi se pare una dintre cele mai gustoase mâncăruri la nivel mondial‟

Și-a descoperit pasiunea pentru gătit încă din copilărie, printre mesele pregătite de mama sa și experiențele trăite la țară. Chef Alexandru Sautner, unul dintre cei patru „Chefi la Cuțite‟, show-ul culinar difuzat în fiecare luni, marți și miercuri, de la ora 20:30, la Antena 1, are o carieră impresionantă, pe care a construit-o atât în țară, cât și în lume. Ne-a dezvăluit în acest interviu mai multe detalii despre viață, carieră și succes. Te invităm să-l citești. Are gust!

Ce amintiri preferate din copilărie are Chef Alexandru Sautner? Ce îi plăcea să mănânce cel mai mult și de ce?

Am multe amintiri plăcute din copilărie. Îmi plăceau lucrurile simple, să merg la pescuit. Erau niște bălți la țară, la mine, la Almăjel, pe lângă Turnu Severin. Mergeam vreo patru kilometri pe jos până la ele, ca să ajung să prind cinci-șase peștișori, dar eram atât de mândru când îi prindeam, era nebunie. Asta era una dintre marile mele plăceri: să mă duc la pescuit. Era sărbătoare pentru mine când mă lăsau părinții să plec, pentru că le era teamă să mă lase la patru kilometri distanță și îi înțeleg. Aveam șase sau șapte ani. Nici eu n-aș lăsa-o pe fiica mea acum să plece patru kilometri. Nu se duce nici 200 de metri pe jos până la școală. Iar eu mai plecam și la patru dimineața, ca să ajung devreme pe baltă. Știam că peștele trage dimineața.

O altă plăcere mare era să merg cu tata, care lucra ca șofer și transporta cereale cu un camion. Și când puneau grâul în mașină din combine, îmi plăcea să stau acolo, să cadă grâul pe mine, pe picioare, alergam prin grâu, era o bucurie. Abia așteptam să înceapă sezonul de treierat grâul. Și orzul, dar orzul înțepa mai mult, grâul era de senzație.

Ce-ți plăcea să mănânci cel mai mult?

Pâine caldă cu magiun. Iar pâinea era făcută în țest de mama mea. Cea mai bună!

Cum ai descoperit, de fapt, pasiunea pentru gătit? A fost dragoste la prima vedere sau o poveste mai complicată?

Nu știu dacă a fost dragoste la prima vedere. O ajutam pe mama, când eram copil, să toace legumele la salata de boeuf, de exemplu. Îmi plăcea să stau pe lângă ea când gătea. Dar prima dată când am ales conștient bucătăria a fost în liceu. Eram la liceul economic, la alimentație publică, secția de bucătari-ospătari. Și când ne-am dus în practică, prima dată, la un hotel, majoritatea s-au dus pe service, își doreau să fie ospătari, îmbrăcați frumos. Pe mine m-a atras bucătăria, eram curios. Consideram că am mai mult de învățat în bucătărie decât în service. Mi-a plăcut și, de atunci, de fiecare dată când făceam practica, mergeam în bucătărie. Au prins și bucătarii drag de mine. Acolo a început să-mi placă bucătăria.

Care a fost primul fel de mâncare pe care l-ai gătit? A fost un succes sau un mic dezastru?

Dezastre mi s-au întâmplat mai multe. Dar mie mi se părea atunci că mâncarea mea era cea mai bună. Cu ochii specialistului de mai târziu, mi-am dat seama de niște greșeli de începător pe care le-am făcut.

Ce-ți place cel mai mult să gătești? Ai un preparat semnătură pe care toată lumea îl adoră?

Mie-mi place să gătesc foarte mult paste. Încerc să țin rețetele cât mai simple, gustoase și originale. Fac paste de toate tipurile, dar, dacă trebuie să aleg un fel iubit de toată lumea, probabil sunt pastele carbonara.

Sărat sau dulce? Ce gust te cucerește mai ușor?

Sărat.

Ce ai mânca fără regrete, fără să te gândești la excesul de calorii?

Paste de toate felurile. Nu întâmplător îmi place să le și gătesc. Trebuie să spun că, în restaurantul meu, nu ofer clienților ceva ce mie nu-mi place, feluri de mâncare pe care nu le apreciez... Întâi gust eu. Dacă nu-mi place farfuria, nu o pun pe meniu, chiar dacă, poate, clienților le-ar plăcea.

Ai lucrat în Germania, ai avut experiențe în mai multe colțuri ale lumii. Care a fost cea mai mare lecție pe care ai învățat-o în acești ani?

În Germania cred că mi s-a dezvoltat latura de profesionist, de perfecționist. M-a călit foarte mult viața din Germania, n-a fost ușoară. Mai ales startul în gastronomie a fost foarte, foarte greu. Și, în general, gastronomia este un job destul de greu. Dar m-a responsabilizat foarte mult. În Germania se lucrează șase, șapte zile pe săptămână și nu ai timp absolut deloc. Dacă m-ar întreba cineva acum dacă aș lua-o de la capăt, cred că aș zice nu, pentru că au fost foarte mulți ani de sacrificiu. Dar asta m-a și responsabilizat și ambiționat în același timp.

Care sunt cele mai mari provocări pentru cineva care vrea să aibă succes în gastronomie? În țară sau și în afara ei.

Să știi că nu mai există acum „în țară‟ sau „în afara ei‟. Peste tot sunt aceleași provocări. E nevoie de foarte multă răbdare, foarte multă ambiție și foarte, foarte multă muncă. Extrem de mult sacrificiu! Pentru că uiți de tot. Dacă vrei să ai succes într-un business, mai ales în gastronomie, în primul rând trebuie să fii tu acolo. Tu trebuie să fii și vioara întâi, și dirijorul orchestrei, și nu este simplu să-ți impui stilul. Trebuie să fii tot timpul un exemplu și să-i faci pe ceilalți să te urmeze. Plus că sunt greu de găsit profesioniști, oameni dispuși să se sacrifice pentru job. Pentru că în bucătărie stai 10-12 ore pe zi, stai weekendurile, stai sărbătorile, nu e ușor.

Cum ai ajuns să faci parte din echipa de la Chefi la Cuțite? A fost o surpriză sau un vis împlinit?

A fost o surpriză mare. Când m-au chemat la interviu, chiar am crezut că e o glumă. Interviul trebuia să dureze 10-15 minute, dar a durat două ore. Și asta pentru că aveam treabă și trebuia să plec eu, altfel nu se mai termina. Eu m-am dus mega-relaxat, nici nu mă gândeam c-o să mă aleagă. Și exact relaxarea asta le-a plăcut.

Seara m-au sunat din nou: Ai vrea să vii mâine, să mai vorbim puțin? M-am dus a doua zi direct la jurizare. A fost și prima mea întâlnire cu Richard. Vorbeam italiană amândoi, a fost o simpatie reciprocă, instantanee.

Cum este atmosfera în culisele emisiunii? Cum te înțelegi, de fapt, cu ceilalți Chefi jurați?

Între noi este o prietenie, este o sintonie, suntem toți cam pe aceeași lungime de undă. Ne respectăm foarte mult reciproc, dar suntem acolo într-un concurs. Și există o competiție foarte mare, iar ambițiile cresc de la sezon la sezon.

Ce întâmplare amuzantă de la filmări îți vine acum în minte și o poți împărtăși cu noi? Sau un moment care te-a impresionat și ți-a rămas în suflet?

Mai țineți minte când Richard, în sezonul 14, la o amuletă la care a trebuit să fie legat cu unul dintre concurenți, a căzut lângă bancul de lucru? Mai avem o căzătură din partea lui și sezonul acesta! Eu aveam treabă la cuptor, eram cu spatele și, la un moment dat, m-am întors și l-am văzut întins pe jos, cât e el de lung. Cea mai amuzantă era fața lui: se vedea că e și puțin speriat, și puțin nedumerit cum a ajuns pe jos, și rușinat de toată situația. Am râs!

Dacă ar fi să descrii Chefi la Cuțite în trei cuvinte, care ar fi acelea?

Cred că cele trei cuvinte ar putea fi: surprinzător (pentru că avem tot timpul surprize acolo), tensiune (pentru clipele când pornește banda) și emoții (și din astea avem din plin tot timpul).

Ce rol are familia în viața ta? Te-a susținut mereu în această carieră solicitantă?

Da, soția mea, Flavia, mă susține foarte mult în tot ce fac. Nu numai în carieră, ci în absolut tot. Mă încurajează de fiecare dată. Ea e cea care zice: Poți, n-ai cum să spui că tu nu poți să faci lucrul ăsta, pentru că eu văd cât de talentat ești. E importantă susținerea familiei când ai un program ca al meu. În plus, pe lângă filmări, am businessuri de care Flavia trebuie să se ocupe când nu sunt eu acolo.

Cum arată o zi ideală din viața Chefului Alexandru Sautner atunci când nu este în bucătărie sau la filmări?

Aș vrea să stau în pat până la ora 12 și să am program de voie. Să mă duc la pescuit sau să mă întâlnesc cu prietenii... Pe de altă parte, am avut zile în care aș fi putut să-mi fac un program de acest gen și n-am făcut-o, pentru că realitatea este că sunt un tip foarte activ, îmi caut tot timpul de lucru, mi-e greu să stau.

Vacanțele sunt un moment de relaxare sau încă o ocazie de a descoperi noi preparate și influențe culinare? Care e destinația ta preferată de vacanță, un loc unde te-ai întoarce oricând cu drag?

Dubai. Și spun asta și pentru că, din punct de vedere gastronomic, mi se pare un loc de senzație. Unele dintre cele mai bune restaurante sunt acum în Dubai – cu stele Michelin, tradiționale, asiatice, de pește sau de carne – găsești orice. Cât privește rețeta vacanței perfecte, eu și Flavia suntem pe aceeași lungime de undă: îmbinăm relaxarea cu experiențele culinare.

Cum vezi gastronomia românească? Ce ne face speciali în lume?

Gustul mâncării. Mâncarea românească mi se pare una dintre cele mai gustoase mâncăruri la nivel mondial. Simplă, dar gustoasă. Avem ingrediente foarte bune, ingrediente de calitate. Iar gastronomia românească e într-un moment de creștere, inclusiv prin rețetele reinterpretate, care scot ce-i mai bun din ea. Sunt un mare fan al bucătăriei românești.

Care este secretul unei mese perfecte? Ingredientele, compania sau un strop de magie?

E nevoie de toate pentru o masă perfectă. Ca să faci un dish bun, îți trebuie ingrediente de calitate. O companie plăcută face mâncarea și mai bună. Și stropul de magie e adus de iscusința bucătarului.

@Antena 1