Animale sălbatice care râd

În lume circulă există sute de poze cu animale surprinse în ipostaze în care ai zice că se distrează copios. În spatele expresiilor zâmbitoare se pot ascunde însă teama, furia şi chiar intenţii războinice.

Deşi par zâmbitoare,nu toate animalele râd cu adevărat:unele dintre ele emit chicoteli atunci când se simt în pericol,altele deschid gura larg atunci când sunt triste sau anxioase. Sigur că există şi specii care se tăvălesc de râs,la propriu,atunci când sunt gâdilate,cum este cazul maimuţelor.

Hienele, fricoasele cu zâmbet larg

În ciuda faptului că sunt fricoase,hienele par că zâmbesc mai tot timpul. Ba chiar emit şi unele sunete stranii care seamănă cu nişte chicoteli. Ceea ce,completat cu aspectul lor fioros,poate da fiori pe şira spinării. În general,dacă atacă,preferă să o facă singure,dar se strâng în haită în jurul resturilor lăsate de alte animale de pradă. În rarele cazuri când vânează,preferă să urmărească cirezi de antilope sau de vite şi atacă animalele bolnave,infirme,bătrâne sau puii. Sunetele stranii care seamănă cu un râs sunt emise atunci când stau la pândă sau când sunt victorioase,însă nu reprezintă decât un simplu mod de comunicare,nicidecum de manifestare a unei bucurii. Femelele sunt mai mari decât masculii,unele exemplare ajungând la peste 1,80 metri lungime şi 80 de kilograme.

Delfinii, sociabili şi cuceritori

Nu cred că poate rezista cineva zâmbetului larg întipărit pe chipul unui delfin. Atunci când sunt în habitatul lor natural,aceste animale se simt cu adevărat fericite. Ceea ce le încântă cel mai mult este să facă tumbe prin aer -cei mai atletici dintre ei putând să se rostogolească de 7 ori în aer,înainte de a ateriza din nou în apă. Se numără printre cele mai inteligente fiinţe de pe Pământ,potrivit unor cercetări recente ale oamenilor de ştiinţă de la Universitatea Pennsylvania:sunt mamifere extrem de sociabile şi trăiesc în grupuri mari. În anumite perioade,cum ar fi cele de împerechere,grupul se poate mări la peste 100 de animale. Foarte devreme în viaţă,delfinii primesc un nume,sub forma unui sunet imperceptibil urechii umane,la care vor răspunde pe tot parcursul vieţii. Se pare că în timp ce noi,oamenii,repetăm în medie 1.000 de cuvinte pe zi,aceste animale utilizează aproximativ 14.000 de semnale în comunicare. Zâmbetul cuceritor al delfinului,însă,nu are nicio legătură cu manifestarea unei stări euforice. De exemplu,când sunt în captivitate,acelaşi zâmbet frumos ascunde tristeţea şi deznădejdea.

Cămilele îşi arată des dantura

La o primă vedere, cămilele râd des,deşi,în realitate,ele nu fac decât să îşi arate dantura,însă sunt atât de haioase când fac asta,încât lasă impresia că intenţionat au zâmbit la cameră sau în faţa oamenilor. Originare din Asia şi Africa de Nord,cămilele sunt pe cale de dispariţie în habitatul lor natural,fiind des domesticite de oameni pentru a căra poveri,tocmai datorită capacităţii lor extraordinare de a rezista până la 5-7 zile fără hrană şi apă. Dar cămilela,alintată şi „corabia deşertului“,nu îşi dezvăluie dantura pentru a amuza oamenii,ci pentru a avertiza potenţialii duşmani-iar de multe ori scuipă atunci când e atacată. Există două tipuri de cămile: cea arabă,cu o singură cocoaşă,cunoscută sub denumirea de dromader, şi cămila asiatică,bactrian-care are două cocoaşe.

Kookaburra sau porumbelul ha-ha

Kookaburra-care-râde,din specia Daceloninae-din care face parte şi pescăruşul-,emite nişte sunete asemănătoare râsului uman. Trăieşte în bush-ul australian,în câmpia acoperită cu tufişuri şi arbuşti. Kookaburra se numără printre cele mai îndrăgite vietăţi ale faunei australiene. Are un cioc mare,masiv,de 8-10 centimetri,dar corpul păsării nu măsoară decât 40-45 de centimetri. Diversele triburi indigene au dat vietăţii diferite denumiri, 40 în total – precum „clovnul care râde“ sau „porumbelul ha-ha“. Kookaburra este o înaripată carnivoră,mâncând,în general, peşti, insecte, broaşte, dar şi puii altor păsări, precum bobocii de raţă. Într-un grup de kookaburra, chicotelile se transformă rapid într-un adevărat dialog deşi,pentru noi oamenii, pare doar că nişte păsări se distrează copios. De multe ori, aceste manifestări vocale reprezintă semnale de alarmă.